miercuri, 2 noiembrie 2016

Lista de cumparaturi - categoria jucarii pentru copii

        Am facut lista de cumparaturi cu jucariile pe care trebuie sa le cumpar in luna decembrie. Ma refer atat la jucarii pentru copiii mei (Mos Nicolae, Mos Craciun, ziua de nastere a fiicei mele, ziua de nastere a nepoatei mele, zilele de nastere ale finutilor mei). Initial as fi vrut sa cumpar jucariile cam peste 2 saptamani insa am gasit acum o super promotie la noriel si cum tot aveam banuti, m-am apucat sa cumpar de pe acum, macar sa imi iau de pe cap, treaba asta.
        Nu ma mai duc in magazine pentru a cumpara jucarii de ceva timp: in primul rand ca e cam ciudat la varsta mea sa ma duc sa sap printre ponei, masinute cu telecomanda si Lego si in al doilea rand ca nu am aceleasi informatii, intr-un magazin fizic, ca intr-un magazin online: unde pot sa vad o descriere, sa caut informatii pe net si tot asa. Prin urmare prefer sa imi fac cumparaturile de genul asta, online: vin acasa, nu mai stau sa caut parcari, sa ma plimb prin 17 magazine, le am pe toate la un loc.

Cam astea sunt cele mai misto jucarii cumparate:

marți, 6 septembrie 2016

Medicamente recomandate pentru raceala si gripa: sfaturi de la specialisti

Medicamentele recomandate pentru raceala si gripa sunt usor de achizitionat, dar administrarea lor este deseori realizata gresit. Haideti sa aflam impreuna de la specialisti care sunt medicamentele recomandate pentru raceala si gripa, ce efecte adverse prezinta si ce regim alimentar trebuie sa le insoteasca.

1. Ce medicamente sunt recomandate pentru raceala si gripa la copii si in ce doze se administreaza?



Doamna doctor Maria Calota, medic specialist pediatru in cadrul Centrului Medical Sphera: "Tratamentul infectiilor virale comune ale tractului respirator superior consta in principal din medicatie ce are rolul de a ameliora simptomele de raceala si gripa.

Terapia antivirala specifica, tintind eradicarea virusului cauzator de boala (similar cu actiunea antibioticelor asupra bacteriilor) nu este disponibila pentru tratamentul virozelor respiratorii uzuale. In tratamentul infectiilor gripale dovedite se folosesc doua substante cu structura asemanatoare apartinand acestei clase, Oseltamivir (comercializat sub forma de capsule cu denumirea de Tamiflu) si Zanamivir (comercializat ca pulbere pentru aerosoli sub denumirea de Relenza). S-a constatat ca aceste substante reduc durata simptomelor gripale si frecventa otitelor medii asociate infectiilor gripale.

Dificultatea de a deosebi infectia gripala de celelalte infectii virale ale cailor respiratorii, precum si necesitatea ca terapia antivirala sa fie inceputa la debutul bolii pentru rezultate optime limiteaza utilitatea acestor medicamente la cazuri selectate, recomandarea utilizarii acestor terapii fiind apanajul medicului specialist pediatru sau infectionist.

Tratamentul simptomatic al racelii la copil a fost mereu un subiect controversat. Desi unele tratamente si-au dovedit eficacitatea in tratamentul episoadelor de raceala ale adultilor, ele nu au fost suficient studiate pe populatia pediatrica si eficienta lor este adesea contrabalansata de pericolul efectelor adverse potentiale. De asemenea, pe parcursul unui episod de raceala, cat si intre pacientii individuali simptomele de boala pot varia considerabil asa ca, daca totusi decidem sa utilizam medicatie simptomatica, trebuie sa alegem cu grija substante care sa vizeze cu adevarat simptomele copilului si trebuie sa ajutam parintii sa inteleaga efectul vizat al terapiei si regimul de dozaj eficient pentru atingerea efectului dorit.

FEBRA dovedita (temperatura mai mare de 38,0 - 38,5 gr C) se trateaza cu Ibuprofen suspensie orala in doza de 5 - 10 mg / kg greutate corporala /doza la copilul mic si 200 - 400 mg / doza la adolescent si adult si/sau Paracetamol 10 - 15 mg/ kg greutate corporala /doza la copilul mic si 500 - 1000 mg /doza pentru adolescenti si adulti, nedepasind 3 - 4 administrari / 24 ore. In anumite situatii (greata, varsaturi, refuzul administrarii orale a medicatiei) se pot utiliza si supozitoare cu ibuprofen sau paracetamol in doze adaptate varstei. In general ritmul, doza si durata administrarii ar trebui stabilite de catre medicul de familie sau medicul pediatru in functie de intensitatea febrei si de factorii individuali asociati.

OBSTRUCTIA NAZALA se trateaza diferit in functie de varsta pacientului, pentru sugar si copilul mic fiind o prioritate mentinerea cailor aeriene desfundate prin aspirarea secretiilor nazale (cu pompita sau aspirator nazal) si fluidificarea secretiilor vascoase cu ser fiziologic administrat ca spray intranazal. Copiii mai mari si adolescentii pot beneficia, in cazuri selectionate, si de medicamente vasoconstictoare de uz local in solutii mai diluate decat cele folosite pentru adulti, ca Xylometazolinum (comercializat ca Bixtonim Xylo, Olynth, Otrinase etc.), Oxymetazolinum (Nasivin, Rinoxin, Afrin) sau Phenylephrinum (Vibrocil). Aceste substante sunt comercializate ca picaturi nazale sau spray nazal si regimul lor de administrare variaza cu varsta si intensitatea simptomelor.

RINOREEA (adica secretia nazala) apoasa abundenta poate fi redusa utilizand oral antihistaminice de prima generatie (ex- Cyproheptadinum, comercializat ca Peritol) sau cu Ipratropium bromide (comercializat ca solutie inhalatorie sub denumirile de Atrovent, Ipravent, Ipraxa).

TUSEA, desi este adesea perceputa ca un simptom ingrijorator de catre familie, de regula nu necesita tratament medicamentos. Daca este asociata cu scurgerea in faringe a secretiilor nazale poate fi ameliorata de utilizarea antihistaminicelor de prima clasa si de o buna igiena locala, cu aspirarea sau drenarea secretiiilor reziduale. Alti pacienti au tuse iritativa ce persista zile - saptamani si nu este ameliorata de antitusivele uzuale. Mierea (o lingurita - doua cu 30 de minute inainte de culcare) amelioreaza tusea nocturna."

Doamna doctor Alina Stanciu, medic specialist pediatrie, Reteaua privata de sanatate REGINA MARIA: "Rinofaringita acuta (raceala sau guturaiul) reprezinta inflamatia mucoasei nazale si faringiene de cauza frecvent virala, cu varf de incidenta in sezonul rece, caracterizata prin febra, dureri faringiene, stranut, obstructie nazala, apetit capricios etc.

Tratamentul simptomatic presupune :
- Combaterea febrei si durerilor faringiene -prin utilizarea antipireticelor si analgezicelor gen acetaminofen (paracetamol) sau ibuprofen. Parcetamolul se prezinta sub forma de sirop 120 mg/ 5 ml, supozitoare- 125 mg, 250 mg si comprimate 500 mg (doza utilizata de 15 mg/ kg / doza; se poate repeta de maxim 4ori/zi)."

"Influcid este un remediu homeopat care s-a dovedit a fi foarte eficient in combaterea simptomelor racelilor. Astfel, in cadrul unui studiu pe 86 copii cu infectii respiratorii virale acute, cu varste cuprinse intre 3- 6 ani, in care tratamentul de baza a fost asociat cu Influcid a fost evaluat pe o perioada de 7-10 zile cu un grup de referinta in care s-a administrat doar medicatie simptomatica, urmarindu-se parametrii clinici si de laborator. Rezultatele studiului au evidentiat urmatoarele: efectul hipotermic si amelioararea  simptomatologiei inca din primele 2 zile de administrare asociata cu Influcid. Astfel 2/3 din copiii care au primit tratament asociat ci Influcid Pe toata perioada administrarii asociate cu Influcid nu au aparut complicatii.

Studiul de fata a demonstrat ca Influcid are eficacitate mare in gripa si alte infectii respiratorii virale acute."


2. Ce contraindicatii prezinta/efecte adverse?



Doamna doctor Maria Calota, medic specialist pediatru in cadrul Centrului Medical Sphera: "Substantele antivirale folosite in tratamentul gripei la copil (Oseltamivir si Zanamivir) pot determina simptome gastrointestinale (greata, diaree, varsaturi, durere abdominala), conjunctivita, epistaxis si in cazuri rare alergii, soc anafilactic, aritmii, confuzie, hepatita toxica, convulsii si alte simptome neuro-psihiatrice, fiind cu atat mai importanta supravegherea medicala pe durata tratamentului.

Ibuprofenul determina frecvent disconfort si iritatie a tractului gastrointestinal. Paracetamolul in doza crescuta este toxic hepatic. Aspirina nu se mai utilizeaza in tratamentul febrei pediatrice deoarece este asociata cu aparitia unei complicatii amenintatoare de viata, sindromul Reye.

Medicamentele vasoconstrictoare de uz local determina foarte rar, prin absorbtie sistemica, bradicardie, hipotensiune si coma. Utilizarea lor prelungita determina rinita medicamentoasa, cu revenirea senzatiei de obstructie nazala cand se incearca oprirea medicatiei.

Antihistaminicele de prima generatie au ca efect advers de baza efectul sedativ, cu somnolenta sau irascibilitate paradoxala a copilului.

Bromura de ipratropium in utilizare locala determina frecvent iritatie nazala cu sangerari."

Doamna doctor Alina Stanciu, medic specialist pediatrie, Reteaua privata de sanatate REGINA MARIA: "Efectele adverse- reactii alergice (eruptii cutanate, prurit, respiratie dificila, edematierea fetei, buzelor, limbii), ingalbenirea pielii si a sclerei oculare, urina inchisa la culoare, mase fecale deschise la culoare.

Paracetamolul este contraindicat in afectiuni hepatice, renale severe precum si in caz de alergie la paracetamol in antecedente.

Ibuprofenul se prezinta sub forma de sirop 100 mg/ 5 ml, cp 200, 400 mg, supozitoare 125 mg, doza utilizata fiind de 10 mg/ kg/doza, se poate repeta de maxim 3 ori/ zi. Ca efecte adverse la administrarea de ibuprofen putem mentiona eruptii cutanate, cefalee precum si manifestari gatrointestinale (gen greata, varsaturi, diaree, epigastralgii). Utilizarea ibuprofenului este contraindicata in hepatita, ulcer, alergie la ibuprofen."

La combaterea febrei inalte (T>39 C intrarectal) contribuie si metodele fizice:

-dezbracarea copilului: cresc pierderile calorice
-bai hipotermizante (se incepe cu 1-2 grade sub temperatura corpului si se scade progresiv, in 5 min, pana la 36 C sau impachetari hipotermizante (impachetare cu un cerceaf umezit in apa calduta -timp de 10-15 min.)
- dezobstructie nazofaringiana -spalaturi cu ser fiziologic sau apa de mare si aspirarea secretiilor cu pompita de aspiratie nazala, cu/ fara utilizarea unor decongestionante nazale adecvate varstei.
In cazul secretiilor nazale abundente dezobstructia e indicat a se efectua cu 15-20 min inainte de mese si inainte de culcare. De asemenea, pozitia ventrala a sugarului favorizeaza drenajul secretiilor.
- supliment cu vit A, C, propolis, echinaceea.

Tratamentul igieno-dietetic:

- izolarea bolnavului (atat pentru a evita raspandirea bolii cat si pentru prevenirea suprinfectiei bacteriene)
- aerisirea camerei, umidifierea usoara a aerului atmosferic (prin folosirea umidificatoarelor, a vaselor cu apa sau prosoapelor umede pe calorifer) si evitarea supraincalzirii (prin imbracaminte prea groasa)
- hidratare adecvata (ceai, supe, compot, apa), mese fractionate si mai dese (in cazul in care obstructia nazala e importanta )."

3. Cat de des pot fi folosite pentru copii?



Doamna doctor Maria Calota, medic specialist pediatru in cadrul Centrului Medical Sphera: "Ca regula, utilizarea medicatiei simptomatice in tratamentul racelii la copil ar trebui sa fie limitata la 3 zile, daca simptomele suparatoare persista dupa acest interval sau daca simptomatologia reapare la scurt timp dupa oprirea medicatiei fiind recomandat consultul pediatric de specialitate."

4. Ce regim alimentar este recomandat in raceala si gripa la copii?

sphera
Doamna doctor Maria Calota, medic specialist pediatru in cadrul Centrului Medical Sphera: "Se recomanda un regim alimentar hidro-lacto-zaharat, adica suplimentarea aportului de lichide cu supe, ceaiuri, compoturi si utilizarea produselor lactate ca sursa de proteine usor digerabile."

regina maria
 Doamna doctor Alina Stanciu, medic specialist pediatrie, Reteaua privata de sanatate REGINA MARIA: "Se recomanda a se consuma alimente care amelioreza simptomatologia si/ sau care intaresc sistemul imunitar (fructe, legume). Mierea de albine (contraindicata sub varsta de 1 an) - bogata in antioxidanti, avand efect antiseptic si utila in ameliorarea durerilor de gat si tusei. Citricele - bogate in vit C, A- intaresc sistemul imunitar"

sursa

joi, 11 august 2016

S-a deschis sezonul de cumparaturi rechizite, hainute si alte articole pentru copii

Pentru parintii copiilor mici, luna septembrie inseamna un nou sezon de cumparaturi. Indiferent ca vorbim de hainute pentru scoala sau pentru anotimpul ce tocmai a inceput, ca vorbim de rechizite sau jucarii in genere, luna septembrie este fara indoiala, luna cumparaturilor pentru cei mici.

Cunoasteti scenariul: parinti stresati cautand noi ghiozdane, carti, pixuri, stilouri, gume de sters(radiere), hainute, trolere. Copii plictisiti de abia asteptand sa se termine chinul cumparaturilor sa ajunga acasa pentru a se juca ori din contra, dorind sa mai stea la cumparaturi inca mult timp deoarece acasa ii asteapta multe teme neterminate. Necontenitul calcul al finantelor disponibile, cautarea locurilor de parcare in centre comerciale super-aglomerate, liste interminabila cu cele necesare etc.

Pentru a micsora acest calvar, am hotarat ca anul acesta sa ne facem cumparaturile necesare, online.

Din acest puncte de vedere, magazinul noriel a fost exact ceea ce doream: aveau tot ce cautam, la preturi mai mult decat decente, oferte pentru toate bugetele, am mai comandat de la ei astfel incat nu imi pun problema livrarii ori a disponibilitatilor stocului si mai mult decat atat, aveau si oferte la majoritatea produselor.

Am cumparat de la ei, cam tot ce aveam nevoie in materie de rechizite, penare, articole de papetarie, ghiozdane, termos, lunch box, troler copii, carti copii, genti scoala. Si bineinteles ceva jucarii, de genul papusi, masinute si colectii de lego. Asta asa, ca bonus :))

Acestea sunt cateva dintre produsele ce tocmai ne-au fost livrate, dupa calculele noastre, am economisit cel putin un sfert din suma, in jur de 700 de lei:






marți, 9 august 2016

Cu alunitele la control!

Alunitele poarta denumirea medicala de nevi pigmentari si reprezinta tumori benigne ce pot sa apara oriunde pe piele, la orice varsta, chiar si la nastere.
Alunitele care exista pe piele inca de la nastere poarta denumirea medicala de nevi pigmentari congenitali, in timp ce alunitele care apar in timpul vietii poarta numele de nevi pigmentari dobanditi.
Mai exact, ce sunt acesti nevi pigmentari? Sunt aglomerari de melanina, adica pigmentul care da culoarea naturala a pielii si provoaca bronzarea. Melanina este distribuita uniform pe tot corpul, insa pielea poate genera aleatoriu o aglomerare de astfel de celule intr-un anumit loc, dand nastere unei hipermigmentatii.

Apeleaza neaparat la un medic dermatolog!

Orice pata pe pielea bebelusului trebuie sa constituie un semn de intrebare, chiar daca apare la nastere, in primele luni de viata sau in urmatorii ani. In astfel de cazuri, trebuie sa apelezi imediat la sfatul medicului.

Alunitele care apar dupa varsta de 1 an au doua cauze: expunerea prelungita la soare sau factorii genetici. In majoritatea cazurilor, alunitele cresc incet incet de la an la an, pentru ca dupa o anumita varsta sa regreseze. Concluzia? Alunitele micutului vor creste odata cu el!

Prima copilarie este perioada in care apar atat alunitele obisnuite, cat si alte tipuri de alunite, mai mult sau mai putin periculoase. Numai medicul de specialitate poate face diferenta intre o alunita inofensiva si una periculoasa.
Asa ca, imediat ce observi o anumita pigmentatie pe pielea micutului, mergi cu el la medicul pediatru dermatolog.

 
Cand incep alunitele sa devina o problema?

Problemele vin de la alunitele mari, congenitale, care risca sa devina melanom, adica tumoare maligna a pielii. Acest tip de alunite sunt mult mai periculoase decat cele dobandite.

In majoritatea cazurilor, daca este posibil, medicul va alege indepartarea lor pe cale chirurgicala. Atunci cand nu este posibila o astfel de varianta, pacientul trebuie sa faca controale regulate.

Chiar si asa, alunitele obisnuite trebuie si ele supravegheate. Pielea oricarei persoane, dar mai ales pielea sensibila a copilului, nu trebuie expusa indelung la razele ultraviolete sau supusa unor actiuni care ar putea duce la ruperea sau taierea acestor pigmentatii.

Inspectati periodic alunitele copilului, pentru a observa orice modificare de aspect: culoare, textura sau marime.

Cum arata o alunita normala si cum arata una periculoasa?
Nu excesul de alunite trebuie sa te alarmeze, ci aspectul lor! Un semn important ca ceva nu este in regula, apare atunci cand alunita si zona din jurul ei provoaca mancarimi.

  O alunita normala are culoarea cafenie spre maro, cu un diametru care nu depaseste 6mm. Alunitele normale trebuie indepartate doar atunci cand se afla intr-un loc unde hainele sunt stranse.
Cum iti dai seama ca o alunita se malignizeaza? Atunci cand creste rapid, pe marginile ei apar prelungiri, se inchide la culoare, este inflamata, provoaca mancarimi si durere.

Numarul total al alunitelor nu este un semn de ingrijorare, insa, daca intr-un interval scurt de timp apar mai multe alunite, chiar aproape una de cealalta, atunci se poate ca ceva sa nu fie in regula!

Sfaturi pentru parinti!

Este indicat sa nu expuneti micutul la soare pana la varsta de 3 ani, deoarece arsura pielii, chiar si la nivel superficial, poate provoca cancer de piele la maturitate! Pana la varsta de 3 ani copiii trebuie dusi la mare sau tinuti pe malul marii seara, pentru a beneficia de aerosoli.

Educati-va copilul de mic, spunandu-i ca nu trebuie sa isi rupa sau sa isi scarpine alunitele, facandu-l sa inteleaga atat cat poate, pericolul ce il paste!

sursa

Alunitele la copii

Alunitele sunt aparitii normale si de cele mai multe ori inofensive pe corpul copiilor. Acestea apar de-a lungul anilor pana la finalul adolescentei. Ele cresc in dimensiuni odata cu varsta micutului.

Daca observi ca unele dintre ele isi schimba marimea, forma sau culoarea sau ca apar unele noi, cu aspect dubios, este bine sa consulti un dermatolog. Astfel de modificari ar putea fi semn de melanoma - cancer de piele.


Cancerul de piele care se declanseaza de la o alunita se numeste melanoma. Acest tip de cancer este destul de rar la copii. Insa este bine sa cunosti diferentele dintre tipurile de alunite existente pentru a preveni astfel de probleme.


Alunite normale, necanceroase sau benigne


Alunitele sanatoase sau tipice sunt mai mici de 6.5 mm. Ele au de obicei culoarea roz, maro inchis sau sunt de culoarea pielii. Majoritatea sunt in forma de cerc sau oval si sunt intodeauna simetrice. Alunitele normale mai sunt denumite si semne de frumusete. Majoritatea celor care isi fac aparitia pe pielea copiilor sunt inofensive.


Alunite atipice sau anormale (nevi displastici)

Nevii displastici sunt acele alunite care arata diferit de cele clasate in categoria alunite normale. Caracteristicile de baza ale acestui tip de alunite sunt asimetria si bordurile neregulate. Si culoarea este diferita, ba chiar pot aparea mai multe culori in aceeasi alunita. iar diametrul lor depaseste 6 mm.


Chiar daca sunt considerate atipice, nu inseamna ca sunt un semn de cancer de piele. Insa trebuie monitorizate cu mare atentie la medic de-a lungul anilor, pentru a se sesiza orice schimbare care poate aparea Numai asa se prevne transformarea lor in alunite maligne, canceroase.


Cand trebuie sa iti faci griji si sa mergi cu cel mic la doctor?


Chiar daca sunt canceroase sau nu, trebuie sa stii ca orice modificare care apare la alunitele deja existente pe pielea micutilor solicita control medical. Asadar, daca observi ca anumite alunite indeplinesc urmatoarele caracteristici, este important sa mergi cu el la dermatolog:


diametrul depaseste 5-6 mm;
au o forma asimetrica;
au margini anormale, neregulate;
si-au schimbat culoarea;
partea proeminenta a alunitelor si-a schimbat aspectul;
alunitele sangereaza ori sunt purulente.


plaja_cancer_de_pieleDaca mai multe alunite sufera astfel de transformari, exista riscul producerii melanomei. Trebuie sa stii ca si alunitele care arata normal pot fi periculoase, de aceea controlul medical periodic etse atat de important.


Specialistii au identificat o legatura intre numarul de alunite de pe corp si riscul de melanom. Cu cat copilul prezinta mai multe alunite de-a lungul anilor, cu atat exista mai multe sanse de cancer de piele.


Toate aceste probleme pot fi evitate daca ai grija sa aplici cateva masuri preventive simple. Expunerea la soare este unul dintre principalii vinovati ai aparitiei melanomului. De aceea, este important sa ai grija ca pielea micutului sa fie corect protejata la fiecare expunere la soare. De asemenea, controalele medicale periodice la dermatolog reprezinta o metoda profilactica eficienta impotriva cancerului de piele.


In ceea ce priveste indepartarea alunitelor care reprezinta un factor de risc crescut, numai medicul poate prescrie asa ceva. Nu incerca sa indepartezi alunitele copilului prin metode naturiste, care se pot dovedi periculoase pentru sanatatea lui.

sursa

joi, 14 iulie 2016

Alunitele la copii. Ce trebuie sa stii

Alunitele copiilor nu sunt in general un motiv de ingrijorare. Este normal sa le apara noi alunite in timpul copilariei si in adolescenta. Cele mai multe alunite cresc pe masura ce copilul creste, iar unele alunite devin mai inchise la culoare, iar altele se vor deschide la culoare. Aceste schimbari sunt de asteptat in cazul copiilor si sunt rareori un semn de melanom – un timp de cancer al pielii care poate incepe intr-o alunita.

Desi melanomul este rar in cazul copiilor mici, este necesar sa stii care sunt diferitele tipuri de alunite. Cele mai multe alunite sunt inofensive, dar sunt cateva tipuri care trebuie investigate de catre dermatolog pentru a te asigura ca sunt in regula.



Alunita obisnuita.

Mai este numita si semn de frumusete si este inofensiva. Cele mai multe alunite care se dezvolta pe pielea copiilor sunt alunite obisnuite.

Cele mai multe alunite apar in timpul copilariei si in adolescenta. Acestea apar pe pielea expusa la soare si incep ca un semn plat, rotund, cu o culoare uniforma. Pe masura ce copilul creste, aceste alunite benigne cresc simetric (la fel in amandoua partile). O alunita benigna se poate inalta deasupra pielii si se poate deschide la culoare in timp. In timpul pubertatii insa alunitele incep sa se inchida la culoare. Indiferent daca o alunita se deschide sau se inchide, culoarea ramane uniforma. La momentul in care copilul ajunge adult, exista 12 la 20 de alunite obisnuite pe pielea lui. Foarte putine alunite normale incep sa se dezvolte dupa 30 de ani.

Ce recomanda dermatologii: Alunitele obisnuite aparute la copii si adolescenti sunt de obicei inofensive. Daca o alunita arata altfel decat celalalte, da mancarimi sau sangereaza, trebuie examinata de un dermatolog.



Alunita congenitala

Cand un copil se naste cu o alunita, dermatologii se refera la alunita ca un nevus congenital. Alunitele congenitale sunt cosiderate semn de nastere. Aproximativ 1% din nou nascuti au o alunita congenitala.

Aceste alunite pot lua forme diverse. Unele arata ca alunitele obisnuite, altele sunt pete albastre gri care pot semana cu o vanataie. Acestea din urma sunt numite pete mongoloide si mai intalnite in cazul asiaticilor, nativilor americani sau in cazul celor cu pielea neagra sau inchisa la culoare. Petele mongoloide se atenueaza de obicei in copilarie.

Cele mai multe alunite congenitale sunt inofensive. Cu toate acestea, un nev congenital mare sau gigant prezinta un risc crescut de melanom. Ce defineste o alunita congenitala ca fiind gigant este diametrul sau. Cand diametrul este mai mare de 20 cm, este considerata gigant. Unele estimari indica faptul ca avea un nev congenital mare sau gigant creste riscul de a dezvolta melanom cu 4,5% pana la 10%. Alte studii au concluzionat ca acest risc poate fi chiar mai mare.

Ce recomanda dermatologii: Daca un copil are un nev congenital gigant, alunita trebuie sa fie examinata de un dermatolog. Riscul de a dezvolta melanom este mai mare in primii 10 ani de viata si deosebit de mare in primii 5 ani.



Credit imagine

Mol displazic

O alunita este clasificata ca displazica, atunci cand nu arata ca o alunita obisnuita. Alunitele comune sunt simetrice, au o culoare uniforma si tind sa fie mai mici in diametru decat un creion.

Alunitele displazice, cunoscute sub numele de alunite atipice, nu au aceste caracteristici. In schimb, un mol displazic are una sau mai multe dintre aceste trasaturi: asimetric (daca este pliata in doua, partile laterale nu se vor potrivi), are margini neregulate, au mai mult de o culoare si un diametru care depaseste 6 milimetri (aproximativ diametrul unei gume de creion).

Ce recomanda dermatologii: Daca copilul are alunite displazice, trebuie sa mearga regulat la control dupa pubertate.



Credit imagine: skincancer.org

Nev spitz

Aceasta alunita seamana atat de mult cu melanomul incat nu este posibil ca un dermatolog sa se uite la un nev spitz si sa spuna daca este sau nu este un melanom. Un nev spitz are de multe ori este o culoare roz, si este ridicat, ca o leziune in forma de cupola. De asemenea, el poate sa contina culori variabile, cum ar fi rosu, negru, si maro. Alunitele pot sangera.

Cele mai multe alunite spitz apar pe piele in timpul primilor 20 de ani de viata, insa pot aparea si la varsta adulta.

Ce recomanda dermatologii: Cand o leziune seamana cu un nev spitz, ar trebui sa fie examinata de un dermatolog - indiferent de varsta persoanei.



Alti factori de risc

In cazul in care pe pielea copilului se dezvolta numeroase alunite sau o alunita este mai mare de 6 milimetri, aceasta creste riscul de a dezvolta melanom. Chiar daca alunitele sunt inofensive, exista inca un risc ridicat. Mai multe studii au gasit o relatie intre numarul de alunite si un risc crescut de a dezvolta melanom.

Alti factori de risc care pot creste in mod semnificativ riscul de a dezvolta melanom includ un istoric familial de melanom, sistem imunitar slab  si tendinta de face arsuri solare. Unele afectiuni medicale, cum ar fi xeroderma pigmentosum (o boala genetica rara) si alunite familiale atipice si sindromul de melanom (FAMM) cresc de asemenea riscul. FAMM apare atunci cand o persoana are una sau mai multe rude apropiate cu melanom, o multime de alunite (50 sau mai multe), unele alunite displazice, si alunite care prezinta anumite caracteristici, atunci cand sunt privite sub un microscop.

sursa

miercuri, 6 iulie 2016

Ce sunt pistruii şi de ce ei nu apar la nou-născuţi

Unii oameni consideră frumoşi pistruii, în timp ce alţii încearcă să-i ascundă sau să scape de ei în diverse moduri.

Aceste puncte mai întunecate sunt legate de pigmentarea neuniformă a pielii, iar oamenii palizi, cu părul roşcat sunt mai susceptibili de a avea pistrui.

Oamenii de ştiinţă încă nu ştiu de ce unii oamenii au pistrui sau de ce unii oameni au mai mulţi decât alţii.

''Pistruii sunt puncte mici pe piele, care conţin cantităţi mari de melanină", afirmă Hank Green, care a realizat video-ul despre cum se formează pistruii şi l-a postat pe canalul său de YouTube – SciShow.

Melanina este proteina responsabilă de pigmentarea pielii noastre, a ochilor şi a părului. Şi este produsă de celule speciale numite melanocite. Aceste celule sunt sensibile la lumina soarelui, întunecând culoarea pielii şi creând astfel un strat protector, care blochează parţial razele UV.



Chiar şi oamenii fără pistrui au melanină răspândită în pielea lor, însă deosebirea e că, la persoanele cu pistrui, melanina este produsă sub formă de puncte mici care se întunecă odată cu expunerea la soare. Însă când lumina soarelui este limitată, aceste puncte devin mai palide.

Acesta este motivul pentru care copiii nu se nasc cu pistrui. Adevărat este că pistruii ar putea fi în piele, dar se fac vizibili numai după ce copilul va fi expus la razele solare.

Nu este pe deplin înţeles de ce anumiţi oameni au pistrui, dar cauza a fost parţial legată de o genă numită MC1R, care instruieşte celule să producă o proteina care este implicată în producerea de melanină.

MC1R determină cât de mult din cele două tipuri de pigmente vor fi în pielea, în părul şi în ochii unei persoane.

Pigmenţii bruni întunecaţi sunt produşi de un anumit tip de melanină numită eumelanin, iar pigmenţii galben-roşcaţi sunt produşi de un tip de melanină numită pheomelanin.



"Dacă ai o genă MC1R activă, corpul tău produce mai mult eumelanin, ceea ce va face ca părul şi pielea să fie mai închise la culoare. Această proprietate te va proteja împotriva soarelui. În cazul în care gena este inactivă, atunci se va produce mai mult pheomelanin, ceea ce va face ca pielea să fie mai albă, părul blond sau roşcat şi vei avea o înclinaţie pentru pistrui", explică în video-ul său Green.

Pistruii şi părul roşcat sunt considerate a fi controlate de aceeaşi genă. În timp ce părul roşcat este o trăsătura recesivă, pistruii sunt o trăsătură dominantă.

Pistrui sunt similari cu alte condiţii de pigmentare, spre exemplu lentigo, care se formează din cauza faptului că unii oameni au conţinut sporit de melanocite în pielea lor.

Dar diferenţa dintre lentigo şi pistrui este că melanocitele nu dispar nicăieri, iar petele întunecate sunt permanente.

sursa

miercuri, 8 iunie 2016

De ce apar pistruii si cum scapam de ei

Când erai mică, poate părinţi tăi ţi-au spus că pistruii sunt sărutările îngerilor. Aceste pete mici de pe piele sunt semnele unui pigment numit melanină. Melanina protejează pielea ta împotriva razelor solare dăunătoare deoarece reflectă şi absorb razele UV. Pistruii apar fie din motive genetice, fie datorită expunerii la soare.

De ce apar pistruii la soare?
Există persoane care nu au avut pistrui în copilărie şi totuşi au acum, datorită expunerii repetate la soare. Mâinile şi faţa sunt părţile corpului cele mai expuse la soare şi aici apar pistruii cel mai des. Dacă vrei să previi apariţia lor, trebuie să foloseşti o cremă bună pentru protecţia solară. De asemenea, trebuie să limitezi orele la care te expui la soare şi să te fereşti de alte surse de raze ultraviolete, cum ar fi saloanele pentru bronz artificial.  Din păcate, persoanele care au pistrui sunt mai expuse riscurilor cancerului de piele. Deşi pistruii în sine sunt inofensivi, trebuie să îi ţii mereu sub observaţie – orice schimbare neobişnuită ar trebuie să te determine să consulţi un dermatolog.

Efectele nocive ale expunerii la soare

Care este tratamentul pentru pistrui
Multe femei doresc să scape de pistrui, mai ales atunci când observă că fondul de ten, oricât de bun şi de generos aplicat ar fi el, nu acoperă aceste pete deosebite. Există metode sigure şi eficiente pentru a scăpa de pistrui. De multe ori, pentru cele mai bune rezultate, se foloseşte un tratament multiplu sau o combinaţie de mai multe tratamente. Nu toate femeile vor răspunde la fel la acelaşi tratament iar pistruii pot să reapară prin expunerea repetată la raze UV.

Metode medicale
Tratamente cu laser pot decolora pistruii tău şi pot preveni apariţia altora. Este o procedura sigură şi există un risc scăzut de decolorare a pielii. Criochirurgia este o altă metodă de a scăpa de pistrui. Acestă metodă funcţionează doar pentru unele tipuri de pistrui şi presupune îngheţarea lor folosind nitrogen lichid. Tratamentele pe baza pulsurilor de lumină sunt şi ele folosite pentru îndepărtarea pistruilor. Pistruii mai pot fi decoloraţi folosind creme speciale în acest scop. Cremele care conţin acid Kojic pot fi cumpărate şi cu şi fără prescripţie medicală. Este nevoie de un tratament ce presupune aplicarea acestor creme pe o perioadă de luni de zile. Ele funcţionează şi mai bine dacă sunt combinate cu cremele de protecţie solară.

Plante aromate care vindeca pielea

Metode naturiste
Pentru femeile care se tem de metodele medicale de înlăturare a pistruilor, avem o serie de metode naturiste ce ar putea funcţiona. Ele sunt mai ieftine şi presupun aplicarea unor măşti făcute din legume şi fructe. Una dintre metode presupune prepararea unei creme care se aplică pe suprafaţa pistruiată a corpului, cremă preparată din castravete şi lapte dulce. Castravete se taie rondele şi se amestecă cu laptele, urmând ca acest produs să fie lăsat la măcerat timp de câteva ore. După aceea, trebuie să scurgi laptele şi să aplici compoziţia acolo unde este nevoie.

Carui anotimp ii apartii?

Pentru faţă, mai poţi încerca un amestec dintr-o lingură de tărâţe şi orz şi una de făină de secară. Fă o cremă din aceste produse plus zeamă de lămâie şi lasă crema să acţioneze 15 minute pe tenul tău, urmând să te clăteşti bine cu apă caldă.

sursa

joi, 12 mai 2016

Negii la copii: tratamente eficiente

Negii la copii reprezinta o problema relativ comuna, mai ales in randul scolarilor. Ce anume ii cauzeaza, ce modalitati de tratament exista si cum putem preveni aparitia negilor la copii vom afla in continuare.

Negii la copii - ce sunt

Cunoscuti drept veruci in termeni medicali, apar oriunde pe corp, dar cel mai des pe maini, in special in jurul unghiilor, unde pielea a suferit o leziune. Sunt asemenea unor umflaturi granulate si pot avea aceeasi culoare ca cea a pielii copilului, dar pot fi si mai deschisi sau mai inchisi. Adesea, contin unul sau mai multe puncte negre, ceea ce conduce la un aspect dezagreabil din punctul de vedere al copiilor. Verucile (negii) plane apar oriunde pe corp, dar in cazul copiilor in special pe fata, iar cele plantare pe talpi si pot fi destul de dureroase.

Doamna doctor Ana-Maria Dumitrescu medic dermatolog la Centrul Dr. Leventer ne ofera urmatoarele informatii:
„Verucile sau negii sunt leziuni virale si apar ca niste excrescente de culoarea pielii, de diferite dimensiuni, rotunde sau ovalare, unele dintre ele cu suprafata aspra si se localizeaza cel mai frecvent pe maini si picioare. Pe talpi, verucile se dezvolta in interiorul pielii putand fi dureroase atunci cand cresc si se localizeaza pe zone de presiune.
Exista si o forma de veruci plane, de culoare roz-bej, mici, care se dezvolta pe fata si se inmultesc din aproape in aproape.
Diagnosticul se pune dupa examenul clinic atent al leziunilor si in functie si de istoricul acestora. Este important sa stim si daca alte persoane din anturajul copilului au leziuni datorita potentialului de transmitere directa a virusului."
Negii la copii - cauze

Negii sunt cauzati de virusuri, de oricare din cele mai mult de 100 de tulpini virale ale Virusului Papilloma uman. Negii nu sunt extrem de contagiosi, dar daca copilul are o predispozitie in acest sens, ii poate contacta prin atingerea unui obiect atins de alt copil. Se pare ca statisticile indica faptul ca aproximativ o treime din copiii prescolari prezinta negi (fetele sunt mai predispuse), iar cei care au un membru al familiei afectat de acestia, are de doua ori mai multe sanse sa dezvolte la randul sau. In plus, cei care au avut o data negi, au sanse mai mari sa prezinte si mai tarziu, tot conform unui studiu. Este luata in considerare si o susceptibilitate genetica de a dezvolta negi, expunerea ulterioara la acestia reprezentand mai degraba un factor si nu o cauza a aparitiei. Din fericire, jumatate din negi vor disparea in decurs de doi ani de la aparitie (chiar si in lipsa unui tratament). Studiile indica faptul ca apar cel mai des in cazul copiilor intre 12 si 16 ani.
Tipuri de negi la copii

Verucile sunt clasificate dupa localizare in urmatoarele categorii:
- veruci palmare - apar la nivelul palmelor.
- veruci plantare - apar la nivelul picioarelor, in special pe talpi.
- veruci plane - sunt mai mici si mai netede decat celelalte, dar pot creste in numar mare deodata, chiar 20-1000. In cazul copiilor, apar mai ales la nivelul fetei.
- veruci filiforme - seamana cu cele observate in desenele animate pe fetele vrajitoarelor (pe nas sau barbie) si apar cel mai des la nivelul fetei.
Negii la copii- tratament

In general, nu se recomanda nicio interventie asupra lor, deoarece dispar de la sine intr-un interval de cateva luni (desi poate dura si 2-3 ani). Daca negii stanjenesc copilul sau se infecteaza prin atingere, este de preferat sa discutati cu medicul dermatolog despre metodele pe care le puteti utiliza. Interventiile de acest tip implica: crioterapia (eliminarea prin utilizarea azotului lichid), electrocauterizarea (arderea lor) sau terapia cu laser. De obicei, insa, se incearca mixturi specifice ce contin acid salicilic (chiar plasturi) sau acid lactic, eficiente conform studiilor in cazul a 7 din 10 copii. Acestea au rolul de a exfolia treptat straturile de piele infectata si se utilizeaza zilnic timp de cateva saptamani. Se poate resimti o senzatie de intepatura in decursul tratamentului care poate  sa nu fie tolerata de unii copii prea bine. Este important sa retineti faptul ca aceste solutii nu trebuie aplicate pe fata sau organele genitale ale copilului si sa fiti atenti cum le depozitati departe de cei mici, deoarece pot provoca arsuri daca intra in ochi sau in gura.

Desi poate parea neobisnuit, unele studii demonstreaza ca poate avea efect si utilizarea unei benzi de scotch. Aceasta se aplica peste neg timp de aproximativ 6 zile, apoi o indepartati si inmuiati negul, curatandu-l cu blandete cu ajutorul unei pile de unghii. Lasati apoi locul descoperit peste noapte, apoi reaplicati banda de scotch dimineata si lasati-o din nou timp de sase zile. Repetati procedura timp de maxim 2 luni sau pana cand negul dispare.
Solutiile naturale care s-au dovedit eficiente in acest sens sunt usturoiul, care, datorita proprietatilor antivirale, daca este frecat de neg un catel de usturoi in fiecare noapte (apoi acoperit locul cu un plasture pentru a-i permite sa actioneze in profunzime) poate grabi procesul de vindecare. De asemenea, sucul rezultat din frunzele de rostopasca sau tinctura de rostopasca, aplicat de doua-trei ori pe zi, va usca negul putin cate putin. Tratamentul trebuie realizat cel putin o saptamana, chiar si dupa ce negul a disparut. Uneori sunt prescrise si medicamente administrate oral pentru a trata virusul.
Doamna doctor Ana-Maria Dumitrescu medic dermatolog la Centrul Dr. Leventer ne precizeaza urmatoarele metode de tratament:
"Tratamentele pentru veruci se aleg in functie de numarul leziunilor, localizarea acestora, istoricul de tratamente daca este cazul si de asemenea de varsta copilului. Exista si tratamente locale cu creme sau solutii topice care stimuleaza sistemul imunitar pe zonele cu leziuni, pe care le alegem daca exista leziuni numeroase.
Pentru leziuni putine sau unice putem aplica laser, terapie cu azot lichid sau distrugere prin cauterizare individuala.
La nivelul fetei, recurgem de obicei la tratamente laser sau creme medicale."
Negii la copii- cand trebuie sa ne ingrijoram

Daca un neg este insotit de durere sau pare sa aiba o rata rapida de crestere, apelati la medicul dermatolog, deoarece poate fi vorba de o alta problema. De asemenea, daca observati o modificare a culorii sau o infectare a sa (inrosire sau febra inexplicabila) trebuie sa cereti sfatul medicului. Daca cel mic are negi la nivelul anusului sau pe organele genitale, poate fi vorba de veruci veneriene care sunt contactate din momentul nasterii, dar apar abia dupa cativa ani si pot conduce la cancer cervical sau penian la maturitate.
Cum putem preveni negii la copii?

In primul rand, in cazul in care copiii prezinta negi, este indicat sa fie acoperiti pentru a evita transmiterea acestora catre alti copii. Apoi, o igiena riguroasa este extrem de importanta si pentru a preveni alte infectii, nu doar negii.

Explicati-le copiilor ca nu trebuie sa se joace cu negii pentru a nu-i irita si a nu se raspandi si in alte locuri de pe corp si descurajati-i din rosul unghiilor deoarece sunt mai usor de contactat daca pielea este lezata. Incurajati-i sa poarte papuci sau sandale in dusuri si piscine publice, pentru a preveni riscul de aparitie la nivelul picioarelor. Vaccinul HPV care este utilizat in prezent previne aparitia verucilor veneriene si nu a celorlalte tipuri.
In ceea ce priveste complicatiile care pot aparea doamna doctor Ana-Maria Dumitrescu, medic dermatolog la Centrul Dr. Leventer ne mentioneaza:
„Principalul risc al verucilor netratate este extinderea lor sau cresterea numarului de leziuni pe aceeasi zona sau pe zone de contact. De asemenea, persoanele din anturajul copiilor pot dezvolta leziuni prin contact direct.
Cu cat leziunile sunt mai numeroase cu atat tratamentele vor fi de mai lunga durata si cu potential de recidiva mai crescut."

sursa

joi, 7 aprilie 2016

Incepe gradinita! Cum imunizam copilul?

Odata cu inceperea gradinitelor si a scolii, la intrarea copiilor in colectivitate, pediatrii avertizeaza asupra pericolului de raspandire a bolilor infectioase, extrem de contagioase. Cu precadere respiratorii si ORL. Pentru a-i proteja de problemele de sanatate, medicii recomanda vaccinarea micutilor antidifterie, antitetanos, anti-tuse convulsiva, antipoliomielita inainte de inceperea gradinitei.
In Romania, rata vaccinarii conform schemei nationale de imunizare scade constant de la an la an in conditiile in care numarul cazurilor de imbolnavire cauzate de bolile infectioase pediatrice a crescut in ultimii ani. Iar campaniile de informare si constientizare organizate de Societatea Romana de Pediatrie nu au avut efectul scotat. De aceea, medicii continua sa traga un semnal de alarma asupra importantei pe care vaccinarea copiilor o are inainte de intrarea in comunitate.

Imunizarea presupune administrarea unui vaccin cu agenti infectiosi ce vor produce anticorpi care sa distruga ulterior germenele patogen. Daca anumite vaccinuri se administreaza in doza unica, altele necesita administrarea mai multor doze. Majoritatea vaccinurilor se administreaza pe cale injectabila, pentru vaccinarea antipoliomielita exista insa si un vaccin cu administrare orala. Inainte de vaccinare, medicul trebuie sa testeze toleranta copilului. Medicii avertizeaza insa ca vaccinarea nu protejeaza complet impotriva aparitiei bolii, dar ii reduce semnificativ gravitatea.

imunizare inainte de gradinita

De ce ar trebui imunizati copiii, cu ce vaccinuri si daca exista efecte adverse, dar si cand este contraindicata vaccinarea ori daca exista remedii naturiste, la toate aceste intrebari ne raspunde lector univ. dr. Ierima Augustin, medic specialist alergologie si imunologie clinica.

Cat de importanta este imunizarea inainte de introducerea in colectivitate? Si in ce consta procesul de imunizare, mai exact? Ce vaccinuri sunt incluse in programul national de imunizare?

Controlul bolilor infectioase depinde de eliminarea sursei infectioase, blocarea transmisiei si cresterea rezistentei populatiei la noi infectii. In ultimii 200 de ani, aprovizionarea cu apa potabila curata, nutritia corespunzatoare si imbunatatirea igienei personale erau principalele masuri in vederea reducerii bolilor infectioase. In ultima suta de ani, imunizarea prin vaccinarea impotriva celor mai frecvente patologii infectioase la nivel mondial a reprezentat un mod sigur, ieftin si eficace in vederea reducerii, chiar eradicarii in unele situatii, a principalelor patologii infectioase. Principiul este relativ simplu. Vaccinurile contin extracte de diversi agenti infectiosi, care odata introduse in organism stimuleaza productia de anticorpi impotriva acestor agenti patogeni, asigurand imunitatea la un viitor contact cu acestia.

In prezent, inainte de intrarea in colectivitate (cresa/gradinita), orice copil trebuie vaccinat macar anti hepatita B, antidifterie, antitetanos, anti-tuse convulsiva, rubeola-rujeola-oreion, antipoliomielita, anti-haemophilus influenzae B, BCG, mai ales ca schema de vaccinare este gratuita. Ulterior, pentru scoala primara, schema de vaccinare va include imunizarea antidifterie, antitetanos, anti-tuse convulsiva si antipoliomielita, toate incluse in programul national de imunizare.

Ce alte vaccinuri ati recomanda parintilor in plus pentru sanatatea copilului?

Suplimentar schemelor incluse in programul national de imunizare, la unii copii, medicul imunolog poate recomanda unele medicamente imunomodulatoare antivirale, antibacteriene (ce contin amestecuri de lizate bacteriene), vaccinuri antigripale sau impotriva infectiei cu rotavirus, a varicelei sau a bolilor pneumococice. De exemplu, vaccinul pneumococic polizaharidic poate contine pana la 23 de antigene comune serotipurilor intalnite in intreaga Europa. Nu in ultimul rand, trebuie mentionata necesitatea imunizarii pacientilor inainte de calatorie, in special in cazul in care acestia depasesc granitele Europei (de exemplu tarile tropicale).

Exista efecte adverse?

In anumite contexte am putea afirma ca niciun vaccin nu este ideal. Asta nu inseamna ca nu este sigur. Toate au cateva aspecte ce pot fi supuse la discutii. De exemplu, vaccinurile cu organisme vii atenuate, desi au avantajul administrarii in doza unica, atrag uneori discutii referitoare la siguranta in vreme ce vaccinurile cu organisme inactivate ridica uneori intrebari referitoare la eficacitate, motiv pentru care adesea sunt necesare imunizari repetate.

Din punctul meu de vedere, atat actualele scheme de vaccinare obligatorii, cat si cele optionale (de exemplu, pneumococice) sunt foarte sigure si ofera un maxim de beneficii pacientului. Reprezinta o investitie sigura, pe termen lung, in sanatatea fiecarui individ si a familiei sale. Exceptand usoarele reactii locale, rare si ele, celelalte efecte adverse posibile, regasite si in prospect apar in mod exceptional, extrem de rar. Imunizarea copiilor reprezinta una din cele mai importante masuri sanitare, cu un excelent raport cost-eficienta-siguranta.

Cand este contraindicata imunizarea?

Evident ca oportunitatea vaccinarii unui pacient trebuie evaluata de medicul imunolog, pediatru sau de familie, putand exista numeroase contraindicatii temporare sau permanente pentru anumite vaccinuri. In general, contraindicatiile absolute cele mai frecvente sunt reprezentate de patologiile acute febrile si orice reactie severa locala, sistemica sau neurologica cauzata de o doza administrata anterior aceluiasi pacient cu acelasi vaccin.
De asemenea, medicul trebuie sa acorde o atentie sporita in mod particular la pacientii cu: istoric cu reactii severe la alte imunizari cu alte vaccinuri, cei diagnosticati cu patologii neurologice evolutive, cei cu imunosupresie primara sau secundara, pacienti alergici, sarcina.

imunizare inainte de gradinita

La ce pericole supunem un copil neimunizat?

Consider ca pacientii trebuie sensibilizati asupra faptului ca bolile eradicate, precum poliomielita, boala infectioasa foarte contagioasa, ar putea reveni daca schemele de vaccinare sunt intrerupte sau raman incomplete. In contextul actual al numarului tot mai mare de imigranti ce doresc sa vina pe teritoriul tarii noastre, riscul unor epidemii este tot mai mare, iar repercursiunile refuzului vaccinarii ar putea fi foarte grave, implicand in anumite situatii chiar decesul.

Exista metode naturale de imunizare?

In prezent, vaccinurile injectabile pot contine organisme vii atenuate, organisme moarte (inactivate), fractiuni (parti) din agentul patogen sau toxine modificate. De asemenea, exista pe piata numeroase medicamnete imunomodulatoare antivirale si antibacteriene sub forma de sirop, granule sau comprimate, cu bune rezultate clinice. Acestea sunt recomandate in special de medicul imunolog sau de medicul pediatru in urma evaluarii fiecarui pacient in parte. Consider ca este imperios ca orice vaccin optional sau tratament imunomodulator sa fie administrat numai la recomandarea medicului specialist si bineinteles, sa fie avizat de ANM pentru a fi utilizat in acest scop.

Care sunt bolile cele mai frecvent intalnite in crese si gradinite?

Pneumopatiile si infectiile acute ale cailor respiratorii superioare de etiologie virala, microbiana sau fungica sunt unele din cele mai frecvente patologii din colectivitate. La modul general putem spune ca domina patologiile virale (ex. Varicela), cele induse de pneumococ (ex. otite, pneumopatii), streptococ sau stafilococ, in acest sens existand pe piata suficiente solutii de imunizare sau imunomodulare in vederea efectuarii unui tratament profilactic corect.

imunizare inainte de gradinita

Vaccinul antivaricela nu este obligatoriu

Spre deosebire de SUA, Canada, Luxemburg, Grecia sau Germania, in Romania, varicela nu este inclusa in schema nationala de imunizare. In conditiile in care incidenta varicelei a crescut cu 44% intr-un an (2011 fata de 2010), specialistii recomanda vaccinarea impotriva acestei boli a copilariei, care poate produce complicatii precum meningita, encefalita sau pneumonie.

"Faptul ca un vaccin, asa cum este cel impotriva varicelei, este optional, nu inseamna ca acesta este mai putin eficient sau ca boala este nesemnificativa. Exista o limita pe care sistemul de sanatate o poate suporta, insa parintii nu trebuie sa se bazeze doar pe aceasta, ci sa caute sa isi protejeze copiii si mai bine. Vaccinarea este o investitie in sanatate," declara prof. dr. Marin Burlea, presedintele Societatii Romane de Pediatrie, cu ocazia campaniei „Sa protejam copilaria".

sursa

miercuri, 23 martie 2016

Inotul in piscina si in apa marii: riscuri si metode de siguranta pentru copil

Vacanta este in toi, caldura cat cuprinde, copiii sunt dornici de distractie. Cel mai bun loc unde se pot distra, se pot relaxa si se pot bucura de zilele fierbinti este, fie la piscina, fie la mare. Insa, in timp ce ei se simt bine la soare, in apa, inotand toata ziua, este foarte posibil ca voi, parintii, sa aveti cateva temeri cu privire la inot, la substantele si toxinele din apa.

Ce trebuie sa stii este faptul ca cele mai multe infectii si accidente pot fi prevenite daca esti precauta si daca stii cum trebuie sa le previi.
In cele ce urmeaza, iti vom prezenta care sunt cele mai mai des intalnite riscuri la care se expun cei mici, atunci cand inoata in piscina sau in apa marii, dar si care sunt cele mai bune sfaturi si metode de protectie.

Inotul copiilor in piscina

Aproape in fiecare oras exista un strand, o piscina, un loc unde atat voi, cat si cei mici, va puteti balaci in voie.

Dar care sunt principalele riscuri la care este expus copilul?

Parazitii

Piscina nu este un loc exclusivist, unde sa aiba acces doar copilul tau, aici inotand si distrandu-se in voie sute de copii si alti adulti. Principala problema ce il poate afecta pe cel mic daca inghite apa bogata in paraziti este diareea, uneori destul de severa. Si pentru ca totul ar trebui sa inceapa de la educatie, invata-l pe copilul tau sa se spele de fiecare data inainte de a intra in apa, iar in momentul in care are nevoie la toaleta, sa iasa pentru a merge la baie, nicidecum sa faca pipi in apa. La randul lui, el ii va invata si pe copiii de aceeasi varsta cu el si poate ca in acest fel cantitatea de paraziti din apa piscinelor se va reduce semnificativ. Intre timp, invata-l sa inoate cu gura inchisa si sa incerce, pe cat posibil, sa stea cu capul la suprafata in timp ce inoata.

copil care inoata in piscina
Excesul de clor

Oricine stie ca germenii si parazitii din piscina sunt eliminati cu ajutorul clorului, insa si acesta reprezinta o substanta toxica ce implica riscuri proprii. Astfel, clorul in combinatie cu transpiratia si urina din piscine formeaza asa numita cloramina responsabila cu usturimea ochilor, inrosirea acestora, iritatia nazala, determinand chiar si probleme de respiratie.

Unele studii arata ca expunerea intensa la piscinele tratate cu clor mareste riscul de astm la copii. Desi cel mai mare pericol provine de la piscinele acoperite cu ventilatie proasta, si piscinele in aer liber pot provoca probleme.

Aparitia infectiilor

Cea mai des intalnita infectie provocata de apa din piscina este cea a canalului auditiv, infectie ce apare, de regula, atunci cand cei mici stau foarte mult timp in apa. Bacteriile din apa ataca pielea subtire a canalului auditiv, determinand aparitia infectiei, cu simptome precum durere, mancarime si chiar o umflatura pe canalul urechii. Din fericire, acest tip de infectie se trateaza foarte usor cu picaturi de urechi.

De asemenea, exista si metode eficiente de a preveni o astfel de infectie, mai exact poti folosi dopurile de urechi.

Ce poti face pentru a-l feri pe cel mic de pericolele din piscina?

1. Intreaba, mai intai, medicul de familie daca cel mic poate fi expus la soare si clorul din apa.

2. Intreaba personalul care se ocupa de mentinerea piscinei functionala, cum este curatata si ventilata.

3. Inainte de a intra propriu-zis in apa, atinge-o pentru a vedea daca este lipicioasa, caz in care inseamna ca nu este foarte curata.
4. O alta modalitate de a-ti da seama daca piscina este curatata corespunzator este sa verifici daca se vede fundul acesteia. Daca apa este tulbure, atunci piscina nu este bine intretinuta.

5. Daca apa are un miros puternic de clor inseamna ca piscina nu este ventilata corespunzator.

6. Nu il lasa pe cel mic sa inoate la adancime foarte mare, avertizeaza-l sa nu inghita apa.

 familie la piscina
7. Inainte de a intra in piscina, invata-l pe copil sa faca dus, ideal fiind sa faca si la iesirea din apa.

8. Nu il lasa sa intre in apa fara casca de silicon in cap pentru a evita contactul cu parul.

9. Este foarte bine sa foloseasca ochelari de protectie atunci cand intra in apa.

10. Nu te duce cu el la piscina daca este bolnav.

11. Incearca sa te duci cel mult o data la doua saptamani cu cel mic la piscina.

Inotul copiilor in apa Marii Negre
Si pentru ca toata lumea stie faptul ca Marea Neagra nu mai este la fel curata ca alta data, problemele de sanatate sunt asociate deseori cu inotul in apa marii al carui grad de poluare cu streptococi si enterococi din materiile fecale este din ce in ce mai crescut, calitatea microbiologica a apei fiind intr-o continua scadere.

Care sunt principalele riscuri la care este expus copilul?

Caldura excesiva din aer determina si o crestere peste limita normala a temperaturii apei, ducand la o dezvoltare a bacteriilor si a microbilor, precum si a plantelor marine.

De cele mai multe ori, copiii care inoata nesupravegheati in apa marii risca sa se "pricopseasca" cu diferite boli ale tractului respirator superior, gastrointestinal, precum si boli de piele si, cel mai des intalnite, afectiunile de ochi, dintre care conjunctivita este cea mai periculoasa in sezonul estival. Dermatitele si diversele eruptii cutanate sunt si ele foarte des intalnite din cauza prezentei in exces a reziduurilor in apa marii.

copii la mare
O alta problema foarte grava ce poate aparea este chiar inecul. Valurile si curentii mari pot fi, uneori, foarte puternici si chiar daca ai incredere in copilul tau ca stie sa inoate foarte bine, nu il lasa niciodata singur in apa, fii permanent cu ochii pe el pentru a evita o astfel de tragedie.

Ce poti face pentru a-l feri pe cel mic de pericolele din apa marii?

- Explica-i de fiecare data inainte sa intre in apa ca trebuie sa evite contactul direct al ochilor cu apa murdara, mai ales daca aceasta este plina de alge, exact ca in acest an, mai ales in statiunile din nordul litoralului.

- Ai mereu la indemana pe plaja o sticla cu apa plata, un prosop curat si chiar un mic sapunel cu Ph neutru si spala-l pe cel mic pe fata ori de cate ori iese din apa.

 - Nu il lasa niciodata sa inoate imediat dupa o ploaie abundenta deoarece aceasta favorizeaza scurgerea apelor reziduale in apele marii.

- Daca vezi gunoaie in apa sau daca apa are un miros urat, nu il lasa pe cel mic sa intre in ea.

- Ai grija sa intre in apa numai cu casca in cap si cu ochelarii de protectie. Recomandat este sa foloseasca si dopuri de urechi de protectie.

Chiar daca riscurile inotului sunt destul de numeroase, acest lucru nu inseamna ca nu este unul dintre sporturile cele mai sanatoase, ce ajuta la dezvoltarea armonioasa a celui mic. De aceea, daca respecti toate metodele prin care il poti feri pe cel mic de pericole, atunci inotul devine o adevarata placere.

sursa

miercuri, 9 martie 2016

Medicamente recomandate pentru raceala la copii

Medicamentele pentru raceala sunt in general cunoscute de parinti, insa nu intotdeauna intrebuintate corespunzator. Sa aflam impreuna care sunt cel mai des folosite medicamente pentru raceala si cum anume trebuiMedicamente raceala - siropuri cu paracetamol si ibuprofen

Raceala reprezinta termenul utilizat frecvent pentru a desemna rino-faringite rinite si faringite, rino-adenoidite si adenoidite, traheo-bronsite, traheite si bronsite, laringite, bronsiolite si amigdalite. Desi tabloul clinic nu este identic in cazul acestora, parintii opteaza adeseori pentru auto-medicatie si, in special, pentru siropuri pe baza de paracetamol sau ibuprofen, cum sunt Panadol, Calpol si Efferalgan si, respectiv Ibalgin sau Nurofen. Fiecare din acestea contine substantele mentionate, difera insa denumirea comerciala (si producatorul) si, evident, pretul. Din pacate unul singur este disponibil grtuit pe baza de reteta compensate si anume Ibalgin.
Dozajul este realizat in functie de varsta si de greutate si poate varia de la un producator la altul, iar pentru o administrare facila siropurile dispun de seringi dozatoare sau lingurite gradate. Iata in cazul Panadolului cantitatea recomandata de producator in functie de criteriile mentionate.

Mod de dozare la copii:
Greutate Varsta Doza (ml)
6-8 kg 3-6 luni 4,0
8-10 kg 6-12 luni 5,0 10-13 kg 1-2 ani 7,0panadol
13-15 kg 2-3 ani 9,0
15-21 kg 3-6 ani 10,0
21-29 kg 6-9 ani 14,0
29-42 kg 9-12 ani 20,0

Trebuie retinut faptul ca nu este recomandata administrarea acestuia la copiii care sufera de o afectiune severa hepatica sau renala si nu trebuie asociat cu alte medicamente care contin paracetamol (pentru a se evita supradozajul). De asemenea, durata de administrare recomandata este de 3 zile si se specifica faptul ca pentru copii mici in special (dar si pentru cei mari) este necesar acordul medicului.

Pentru Nurofen, un alt sirop des intrebuintat pentru copii, este prevazut urmatorul mod de administrare:
De la 3-12 luni: cate 2,5 ml suspensie orala, de 3 ori pe zi.
De la 1-3 ani: cate 5 ml suspensie orala, de 3 ori pe zi.
De la 4-6 ani: cate 7,5 ml (5 ml+2,5 ml) suspensie orala, de 3 ori pe zi.
De la 7-9 ani: cate 10 ml (5 ml+5 ml) suspensie orala, de 3 ori pe zi.
De la 10-12 ani: cate 15 ml (5 ml+5 ml+5 ml) suspensie orala, de 3 ori pe zi.

Trebuie sa retinem faptul ca nici acesta nu trebuie administrat sugarilor si copiilor care sufera de ulcer sau de alte afectiuni ale stomacului, ficatului, rinichilor sau boala cardiaca severa, celor care sufera de o inrautatire a astmului datorata acidului acetilsalicilic sau altor medicamente similare, sau celor cu hipersensibilitate la oricare dintre excipientii produsului sau sufera de boli de coagulare a sangelui.

Nurofenul in plus fata de Paracetamol are si un puternic efect anti-inflamator, medicii indicandu-l in general doar in cazul in care Panadolul nu isi dovedeste eficienta.

Influcid este un medicament homeopat care poate completa eficient tratamentele clasice.

"Un total de 86 de copii cu ARVI (infectii virale respiratorii acute), cu varsta cuprinsa intre 3-6 ani, au fost studiati in care tratamentul de baza (simptomatice: ibuprofen, paracetamol etc.) a fost suplimentat cu Influcid (½ 1 comprimat la fiecare 2 ore, de 8 ori pe zi), din prima zi de admitere. Pentru urmatoarele zile, tratamentul a fost continuat la ½ 1 comprimat de 3 ori pe zi), pe fondul dinamicii pozitive marcate in simptomatologia clinica. Cursurile au durat 7 zile. Grupul de referinta a constat din 36 de copii (26 cu stare moderata si 10 cu infectii severe) care au primit abordarile traditionale la tratamentul ARVI (antipiretice, antihistaminice, bronho - si mucolitice, agenti simptomatici). Valorile de la copii sanatosi au fost luate ca de obicei. Eficacitatea clinica a Influcid a influcidfost evaluata in timpul bolii pe perioade de 7 -10 zile la clinica folosind diagrama pacientului, inclusiv principalele simptome ale ARVI si care sa permita actiunile remediu pentru a fi identificate si orice efecte secundare posibile pentru a fi inregistrate. Evaluarea clinica a fost suplimentata cu investigatiile de laborator: analize totale sange.

Evaluarea clinica a ARVI in copii din grupul de studiu a aratat schimbari pozitive marcate de simptome, cu efecte stabile si un curs lin de boala, nu au existat complicatii ale cursului de boala. Dupa tratament timp de doua zile, numarul pacientilor cu febra ridicata a scazut la 16 (32 %), comparativ cu 24 (66,7 %) (p < 0,01) in grupul de referinta. Sindromul cataral in grupul de studiu a regresat la 2 -3 zile de tratament si a disparut la majoritatea pacientilor de 4-5 zile, aceste perioade au fost de 2-3 zile mai mare in grupul de referinta (3,4 ± 0,8 vs 5,5 ± 0.6 zile, p< 0.05).

Influcid a avut un efect hipotermic marcat, cu normalizarea temperaturii corpului la 2.3 ± 0.3 zile in grupul de studiu, comparativ cu 3,8 ± 1,2 zile in grupul de referinta (p < 0.05 ). Copiii carora li s-a dat Influcid au indicat, de asemenea, reduceri de agitatie psihomotorie si in mod semnificativ mai devreme (p < 0.05 ), imbunatatiri in bunastare si pofta de mancare. Intreruperea rapida (de la 1 1.5 zile) de intoxicatie si sindroame catarale a avut loc in 14 copii din grupul de studiu, de exemplu acele cazuri in care tratamentul Influcid a fost inceput la primele semne de stare generala de rau. Scaderea severitatii tuturor simptomelor clinice de la pacienti ARVI carora li s-a dat Influcid s-a produs la o medie de 2,5 ± 0,3 zile de la inceperea tratamentului, comparativ cu 3,7 ± 0,2 zile (de p < 0,05) in grupul de referinta. Niciun pacient nu prezinta efecte secundare cu experienta din Influcid; nici nu au fost observate in grupul de referinta dat de tratament traditional. Astfel, observatia clinica a copiilor bolnavi a demonstrat eficacitatea ridicat de Influcid in gripa si alte ARVI.
Studiul de fata a demonstrat ca Influcid are eficacitate mare in gripa si alte ARVI (infectii virale respiratorii acute) la copii. Efectul clinic a fost caracterizat prin reduceri semnificative in severitatea de intoxicatie si sindromul cataral si scaderi semnificative in durata tratamentului. Copiii au tolerat remediul extrem de bine si a avut caracteristici organoleptice bune. Remediul nu a produs efecte secundare.
Medicamente raceala - pentru nas

In cazul bebelusilor, pentru nasul infundat sau care curge, toaleta constanta cu ajutorul pompei nazale sau a batistei bebelusului asociata cu apa de mare si/sau ser fiziologic pentru o curatare optima este adeseori suficienta si, de altfel, spray-urile sau picaturile nu sunt destinate acestei categorii de varsta.

Tratamentul recomandat de doamna doctor Sorina Dindere, medic primar ORL - Spitalul Medicover www.medicover.ro: "Recomand o toaleta riguroasa si zilnica a foselor nazale,fie cu ser fiziologic caldut sau spray cu apa de mare si aspiratii nazale sau suflatul nasului-in functie de varsta copilului. Dupa curatarea nasului se pot folosi picaturi nazale dezinfectante sau dezobstruante - Colargol, Vibrocil, Biorinil, alteori chiar picaturi nazale cu antibiotic - Uniflox, Ciplox, Betabioptal,etc.
La aceste masuri se pot adauga administrarea unor siropuri de tuse pe baza de plante sau homopate, vitamina C, Nurofen, Panadol, aerosoli.

Pentru nasul infundat, doamna doctor Maria Calota, Medic Specialist Pediatrie, Centrul Medical Sphera: "In vibrocilsituatia mult mai comuna a infectiilor virale de cai aeriene superioare (suparatorul "guturai") tratamentul este, de regula, stabilit de medicul de familie sau de medicul pediatru si consta din masuri de sustinere si de igiena locala. Majoritatea acestor episoade (adica formele usoare si moderate de boala) se pot trata la domiciliu. Sugarii cu febra peste 39 grade Celsius sau evolutie prelungita a afectiunii necesita, de regula, internare. Antibioticele nu sunt indicate de rutina in aceste afectiuni pentru ca ele nu sunt eficiente in eradicarea infectiilor virale. Se recomanda aport suplimentar de lichide pentru a asigura fluiditatea secretiilor, indepartarea secretiilor nazale in exces folosind un spray cu apa de mare sau ser fiziologic si aspirarea secretiilor nazale persistente cu pompa nazala sau cu aspiratorul nazal. Tratamentul antiinflamator cu solutii orale de paracetamol sau ibuprofen este recomandat mai ales in infectiile in care obstructia nazala este insotita de febra. Altfel, in general tratamentul local ce urmareste mentinerea nasului desfundat este suficient."

In cazul copiilor mai mari (peste 2 ani), pot fi folosite in plus fata de decongestionantele obisnuite Vibrocil, Olynth, Colargol, chiar spray-uri de tip corticosteroid cum sunt Nasonex sau Bixtonim (pentru copii peste 6 ani). Trebuie sa retineti ca majoritatea medicamentele destinate cavitatii nazale, fie ca este vorba de picaturi sau de spray, dispun de un termen mult mai scurt de valabilitate decat restul medicamentelor (in general o luna) dupa deschidere.

Domnul doctor Sorin Filipescu - Medic Pediatru al Centrului Medical Bio Medica recomanda urmatorul tratament:
"• substante vasomotorii active, vasoconstrictoare (ser efedrinat 0,5-1%, Olynth, Vibrocil pe durata scurta de 3-5 zile, ser fiziologic cald, instilatii repetate, colir nazal cu antibiotice - in cure scurte
• antibiotice pe cale generala (per os, im) daca avem dovada unei infectii bacteriene locale sau generale cu prinderea nasofaringelui, cure de 5-7-10 zile.
- tratament balneo-fizio-terapeutic - cure de aer marin, cure de salina - la cei care au obstructii nazale cu componenta asmatica tip infecto-alergic;
- cresterea imunitatii generale si locale (nazofaringian-laringian) cu diferite imunostimulatoare."

Medicamente raceala - pentru gat

Pentru durerile de gat, aveti la dispozitie mai multe variante, fie comprimate cu efect antiseptic cum sunt Tantum Verde, Faringosept sau Decasept comprimate de supt pentru copii mai mari (in general peste 6 ani, altfel existand pericolul de sufocare) sau spray-uri care pot fi aplicate local pentru copii mai mici, cum sunt Tantum Verde sau Bioparox, care dispun de un aplicator special, dispunand si de o concentratie corespunzatoare a substantelor active, mai mica.

Tantum verde spray 0,15% este indicat drept tratament antiinflamator si analgezic al afectiunilor inflamatorii ale mucoasei oro-faringiene (stomatite, faringite) si ale gingiilor. Dozele de administrare sunt:
Copii(6-12 ani): 4 doze de 2-6 ori/zi
Copii sub 6 ani: o doza pentru fiecare 4 kg de greutate corporala , pana la doza maxima recomandata , echivalenta cu 4 doze de 2-6 ori pe zi.

Bioparox ajuta in tratamentul local al inflamatiilor si infectiilor limitate ale mucoasei orofaringelui sai ale cailor aeriene; inspiratii pe nas; rinite, rinofaringite; inspiratii pe gura: amigdalite, faringite, urmarile amigdalitectomiei, laringite, traheite, bronsite si se administreaza la copii: 4 pufuri oral si/sau in fiecare nara la intervale de 6 h. Contraindicatii sale presupun sensibilizarea prealabila la produs; copil mai mic de 30 de luni (risc de laringospasm).

Decasept este un medicament care contribuie in profilaxia si tratamentul infectiilor cu localizare bucofaringiana, afectiuni stomatologice (gingivite, extractii dentare, paradontoze), dezodorizant al cavitatii bucale. Se administreaza cate 3 comprimate zilnic, care se lasa sa se topeasca lent in gura, dupa mesele principale; nu se mananca si nu se bea timp de o ora. Decasept contine si vitamina C, ajutand in procesul de recuperare a organismului.

Faringosept este un antiseptic acut fata de Streptococcus pygenes, S. pneumoniae, S. viridans si alti germeni patogeni ai cavitatii bucale, fiind recomandat in profilaxia si tratamentul infectiilor buco-faringiene. La copii se administreaza cate un comprimat de 1-4 ori pe zi.

Trebuie retinut faptul ca niciunul dintre acestea nu trebuie administrat mai mult de 5-7 zile si este recomandat sa se evite consumul de alimente sau bauturi o perioada dupa administrare.

Medicamente raceala- pentru tuse seaca

Pentru tuse seaca sunt disponibile urmatoarele variante: Humex pentru tuse seaca (bromhidrat de dextrometorphane), Paxeladine, Eurespal, Sinecod primul fiind si singurul care poate fi achizitionat gratuit pe baza retetei de la medicul de familie.

Paxeladine este indicat in tratamentul simptomatic al tusei de diverse etiologii: tuse gripala, rinofaringite, traheite, laringite, bronhopneumopatii, rujeola, tuse convulsiva, tuse spasmodica si reflexa, tuse seaca si iritativa. Mod de administrare la copii: O mensura (10mg) pe 10 kg pe corp si zi. Pana la 4 ani 1-2 mensuri pe zi, 4-15 ani 2-3 mensuri pe zi.

Humex pentru tuse seaca trebuie administrat in modul urmator:humex

-de la 30 de luni la 6 ani: 13 pana la 20 mg pe zi, adica 1 lingurita de 2 pana la 4 ori pe zi, dupa varsta si greutatea copilului.
-de la 6 ani la 15 ani: 20 pana la 50 mg pe zi, adica 2 lingurite de 2 pana la 5 ori pe zi, dupa varsta si greutatea copilului.

Robitussin contine aceeasi substanta activa (bromhidrat de dextrometorphane) si este recomandat tot pentru tusea seaca.

Eurespal este un antiinflamator care actioneaza numai la nivelul aparatului respirator si reduce edemul mucoasei cailor respiratorii, normalizeaza functia glandelor mucoase, imbunatateste transportul mucociliar, reduce cantitatea si vascozitatea expectoratiei, reduce tusea si elibereaza bronhiile. Se administreaza astfel: sugari si copii: 2-4 lingurite pe zi (copii sub 10 kg), 2-4 linguri pe zi (copii peste 10 kg).

Trebuie sa retineti faptul ca toate aceste siropuri prezinta o serie de contraindicatii si reactii adverse (cel mai des intalnite fiind probleme de tip digestiv) si doar medicul poate recomanda siropul adecvat tipului de tuse pe care il prezinta copilul (uneori cele expuse anterior sunt recomandate in tuse care poate parea productiva). De asemenea, antitusivele nu sunt indicate deoarece tusea reprezinta un mecanism natural protectiv al organismului. Adeseori sunt indicate si antihistaminice associate siropurilor de tuse (sub forma de picaturi, cum sunt Ketof, Zyrtec).

Medicamente raceala - pentru tuse productiva

Tusea productive este extrem de diferita de cea seaca si impune un alt tratament. Cel mai des sunt recomandate: Erdomed, Humex pentru tuse productiva sau expectorant, Mucosolvan, Fluimucil, Humex fiind din nou singurul disponibil gratuit la farmacii pe baza de reteta.

Humex expectorant contine carbocisteina (ca si Rhinatiol) si este indicat pentru reducerea vasozitatii sputei si favorizarea expectoratiei in tratamentul afectiunilor bronhopulmonare acute sau cronice. Dispune de o masura dozatoare si doza uzuala se administreaza 1-4 lingurite pe zi, in functie de recomandarea medicului.

Erdomed este indicat in tratamentul tulburarilor de secretie bronsica, prin favorizarea fluidificarii mucusului si a secretiilor mucopurulente sau a expectoratiei, in:
- afectiuni bronhopulmonare acute si cronice (faza acutizata sau stabila a bronsitelor acute si cronice; bronsiectazie; astm bronsic hipersecretor);
- afectiuni acute si cronice ale tractului respirator superior (rinite, sinuzite, faringite, laringite, traheite). Doza necesara este indicata de medic in functie de greutate si varsta si poate fi obtinut in mod gratuit daca este vorba de o afectiune cronica.

Fluimucil contine acetilcisteina (ca si ACC)si este indicat in tratamentul afectiunilor respiratorii caracterizate de hipersecretii dense si vascoase din:
- bronsite acute,
- bronsite cronice si exacerbari,
- emfizemului pulmonar,
-mucoviscidoza,
- bronsiectazii.

Doze si mod de administrare: copii peste 7 ani: o masura dozatoare (10 ml), de 3 ori pe zi, echivalenta cu 600 mg; copii cu varsta cuprinsa intre 2-7 ani: o masura dozatoare (10 ml) de 2 ori pe zi echivalenta cu 400 mg; copii cu varsta cuprinsa intre 1 luna-2 ani: 1/2 unitate de masura dozatoare (5 ml) de 2 ori pe zi echivalenta cu 200 mg.

Mucosolvan contine ambroxol (ca si siropul Ambroxol) si este un mucoregulator, avand un mecanism de actiune mai complex comparativ cu produsele mucolitice, expectorante si secretolitice. Mucosolvan are actiune polivalenta la nivelul arborelui traheo-bronsic: scade adezivitatea si vascozitatea mucusului, creste motilitatea cililor vibratili la nivelul epiteliului bronsic, creste volumul secretiilor seroase, creste clearance-ului mucociliar, stimuleaza sistemul surfactant, are efect antioxidant si antiinflamator.

Administrare: copii 6 - 12 ani: 5 ml (1 lingurita) de 2 - 3 ori pe zi; copii 2 - 6 ani: 2,5 ml (1/2 lingurita) de 3 ori pe zi; copii 1 - 2 ani: 2,5 ml (1/2 lingurita) de 2 ori pe zi. Dozele de mai sus sunt recomandate pentru tratamentul initial; dupa 14 zile dozele pot fi reduse la jumatate. Se recomanda administrarea siropului in cursul meselor.

Trebuie sa retineti faptul ca toate aceste siropuri prezinta o serie de contraindicatii si reactii adverse (cel mai des intalnite fiind probleme de tip digestiv) si doar medicul poate recomanda siropul adecvat tipului de tuse pe care il prezinta copilul (uneori cele expuse anterior sunt recomandate in tuse care poate parea seaca). De asemenea, antitusivele nu sunt indicate (mai ales in cazul tusei productive) deoarece tusea reprezinta un mecanism natural protectiv al organismului. Adeseori sunt indicate si antihistaminice asociate siropurilor de tuse (sub forma de picaturi, cum sunt Ketof, Zyrtec).

Medicamente raceala - aerosoli

In ultima perioada se apeleaza tot mai des la aerosoli, deoarece prezinta un efect rapid si sunt bine tolerate de copii. Substantele care sunt asociate serului fiziologic ce trebuie introduse in aparat sunt in general sub forma de fiole: Flixotide -cel mai des recomandat (de 0,5 mg sau 2 mg), Ventolin, Adrenalina, ACC sau Fluimucil sau dexamatazona. Dozele sunt flixotiderecomandate de medic, dar trebuie sa retineti ca pot conduce la multe reactii adverse, in special dexametazona utilizata excesiv, deoarece majoritatea sunt de tip corticosteroizi. In plus, Adrenalina si Ventolin pot conduce la tahicardie.

Medicamente raceala - naturiste

Sinupret picaturi orale este un produs medicamentos din plante pentru tratamentul inflamatiilor acute si cronice ale mucoasei sinusurilor paranazale.

Mod de administrare:
Copii cu varsta intre 2 - 6 ani 15 picaturi, echivalent la 0,9 ml
Copii cu varsta intre 6 - 11 ani 25 picaturi, echivalent la 1,5 ml
Adolescenti peste 12 ani 50 picaturi, echivalent la 3,0 ml

Grintuss prezinta urmatoarele indicatii: este un balsam emolient cu rol de protectie pentru o respiratie sanatoasa. Formula sa imbogatita cu Miere si Uleiuri esentiale de lamaie, portocala si mirt care completeaza eficacitatea siropului, ii confera acestuia un gust indragit de copii.

Administrare: se recomanda administrarea unei lingurite de 2 ori pe zi pentru copii cu varste intre 2 si 6 ani si nu mai mult de 4 ori pe zi pentru copii cu varsta peste 6 ani.

Prospan beneficiaza de urmatoarele indicatii: afectiuni bron?ice cronice inflamatorii, inflamatii acute ale tractului respirator acompaniate de tuse. Nota: in cazurile in care simptomele persista sau daca apare respiratie scurta, febra sau expectoratie cu sange, trebuie consultat imediat un medic.

Administrare: copii peste 10 ani: 5 ml de 3 ori pe zi, doza putand fi crescuta la 7.5 ml de 3 ori pe zi. Copii 6-9 ani: 5 ml de 3 ori pe zi fara a depasi aceasta doza. Copii 1-5 ani: 2.5 ml de 3 ori pe zi. Copii sub 1 an: 2.5 ml de 2 ori pe zi.

Koflet beneficiaza de urmatoarle indicatii:are efect benefic atat in tusea productiva, cat si in tusea seaca. Plantele din compozitie contin substante bioactive cu proprietati expectorante si mucolitice, reducand vascozitatea secretiilor bronsice si favorizand expectoratia. Koflet are actiune antitusiva, reducand iritatia mucoasei si spasmul bronsic, proprietati antialergice, antimicrobiene si imunostimulatoare, care ajuta la calmarea tusei.
Recomandat in tusea productiva si neproductiva, de diferite etiologii.

Mod de administrare: copii peste 1 an: 1 lingurita de 3-4 ori pe zi.

Pentru medicamente homeopate utilizate in tratamentul racelii la copii, puteti gasi informatii aici.

"Influcid este un remediu homeopat care s-a dovedit a fi foarte eficient in combaterea simptomelor racelilor. Astfel, in cadrul unui studiu pe 86 copii cu infectii respiratorii virale acute, cu varste cuprinse intre 3- 6 ani, in care tratamentul de baza a fost asociat cu Influcid a fost evaluat pe o perioada de 7-10 zile cu un grup de referinta in care s-a administrat doar medicatie simptomatica, urmarindu-se parametrii clinici si de laborator. Rezultatele studiului au evidentiat urmatoarele: efectul hipotermic si amelioararea simptomatologiei inca din primele 2 zile de administrare asociata cu Influcid. Astfel 2/3 din copiii care au primit tratament asociat ci Influcid Pe toata perioada administrarii asociate cu Influcid nu au aparut complicatii.

Studiul de fata a demonstrat ca Influcid are eficacitate mare in gripa si alte infectii respiratorii virale acute."

Medicamente raceala - antibiotice

In afara de cazul in care apare o suprainfectie a cailor respiratorii, antibioticele nu sunt necesare in asa-zisele raceli, decat sub forma de picaturi nazale sau spray-uri orale. Daca considerati ca medicamentatia utilizata este ineficient si sunt prezente simptome ale unei infectii, este bine sa apelati la un medic, care va va recomanda tratamentul adecvat de antibiotic.e intrebuintate in articolul urmator.

sursa

joi, 11 februarie 2016

Sportul in viata copilului: informatii importante de la specialisti

Pana nu de mult, regula nescrisa era clara: copiii veneau de la scoala sau gradinita, se schimbau in hainele de "afara" si ieseau la joaca pana cand apunea soarele. Dar astazi, cand au la indemana zeci de canale TV cu desene, sute de DVD-uri cu filme si mii de jocuri pe calculator, este foarte greu sa ii mai tentam pe micii prescolari sau pe cei care sunt deja la scoala cu "banala" iesire prin parc.


Sportul in viata copilului ofera multiple beneficii, nu doar la nivel de dezvoltare fizica armonioasa, ci si la nivelul socializarii si al sanatatii pe termen lung. Qbebe a intervievat o serie de specialisti implicati in activitati sportive pentru copii, antrenori de inot si de karate, medici, nutritionisti, dar si parinti care au luat decizia de a-si inscrie copilul la un club sportiv sau se gandesc sa faca asta in viitorul apropiat.

sportul in viata copilului

Sportul in viata copilului: Rol si beneficii

Sporturile organizate pot ajuta copiii sa creasca nu doar din punct de vedere fizic. De la fotbal pana la mersul pe role, de la inot pana la mersul pe jos, miscarea le ofera copiilor sansa de a se dezvolta armonios. Practicat in echipa sau in cadru organizat, sportul ii ajuta pe copii sa fie mai sociabili, sa lucreze usor impreuna cu ceilalti si sa inteleaga ce inseamna fair-play. In plus de beneficiile sale sociale, sportul ofera si o metoda grozava pentru copii de a se distra.

"O activitate fizica constanta (2-3 ori pe saptamana), inceputa de la varsta de 3-4 ani are un rol preventiv foarte important. Intareste imunitatea, previne imbolnavirile, previne obezitatea, ajuta la dezvoltarea corecta a musculaturii, intareste sistemul osos, ajuta la o postura corecta si, nu in ultimul rand, echilibreaza sistemul endocrin al copilului. Pe langa aceste efecte asupra organismului, are un rol la fel de important in dezvoltarea mentala si psihica sanatoasa. Sportul practicat de la varsta mica ajuta la dezvoltarea creativitatii, imbunatateste coordonarea si relatia copilului cu alti copii si adulti. Copiii care practica un sport constant sunt mult mai sociabili, comunicativi si disciplinati." (dr. Beata Acs, medic specialist pediatru, doctor in stiinte medicale)

Haideti sa vedem impreuna principalele beneficii sociale si fizice ale sporturilor spre care se indreapta cei mai multi copii din Romania.

Fotbalul

Fotbalul este unul dintre cele mai populare sporturi si in Romania, unde se formeaza grupe de mici fotbalisti inca de la sase ani. Desi noi, ca mamici, nu suntem atat de incantate ca taticii cand vine vorba de inscrierea celor mici la fotbal, trebuie sa stim ca sportul "rege" le ofera celor mici o multime de beneficii.
sportul in viata copilului

Beneficii fizice Beneficii sociale
Rezistenta cardiovasculara marita Disciplina
Intarirea musculaturii Dezvoltarea abilitatilor de lucru in echipa
Flexibilitate Leadership
O mai buna coordonare Corectitudine
Echilibru Incredere in sine
Rezistenta la efort
Socializare
Mersul pe bicicleta

sportul in viata copiluluiCu totii ne amintim prima experienta cu bicicleta. La inceput, mama sau tata ne tineau din spate saua, iar apoi am inceput sa pedalam singuri. Una dintre cele mai puternice amintiri de independenta si libertate. Astazi, pe fondul discutiilor despre protejarea mediului, mersul pe bicicleta este tot mai popular, iar copiii invata de la cele mai mici varste sa pedaleze. La inceput, puteti folosi o bicicleta cu roti ajutatoare, iar de la trei-patru ani, puteti sa ii dati celui mic primele lectii de pedalat pe doua roti.

Beneficii fizice
Beneficii sociale
Intarirea musculaturii picioarelor Disciplina
Coordonare Stima de sine
Echilibru Simtul comunitatii
Fitness cardiovascular Petrecerea timpului impreuna cu familia
Control al greutatii Sentiment de libertate
  Constientizarea problemelor de mediu
Inotul

sportul in viata copiluluiUn sport indicat impotriva sedentarismului si care se poate practica atat in cadru organizat, cat si in timpul liber, inotul poate fi o activitate pentru cei mici de la cele mai mici varste. Potrivit antrenorului de natatie si polo Edward Vuculescu, inotul dezvolta si echilibrul, iar 90% dintre copiii care invata sa inoate merg apoi foarte repede si pe doua roti. Totodata, prin inot se amelioreaza sau remediaza diferite probleme ale coloanei vertebrale, cum ar fi scolioza sau cifoza. In plus, inotul dezvolta musculatura si este excelent pentru o postura corecta.
Beneficii fizice
Beneficii sociale
Dezvoltarea armonioasa a intregului corp
Capacitate de introspectie si autoanaliza
Cresterea perimetrului si diametrului cutiei toracice
Disciplina
Cresterea debitului respirator si a consumului de oxigen
Stima de sine
Cresterea rezistentei la efort pe termen lung
Constientizarea problemelor de mediu
Favorizarea circulatiei sangvine

Dezvoltarea vitezei, indemanarii, rezistentei si fortei
Mersul pe jos

sportul in viata copiluluiPoate parea banal, dar mersul pe jos este unul dintre cele mai bune exercitii fizice pentru copii, in care se pot implica si adultii. Este util in special pentru copiii carora nu le plac jocurile prea competitive. Bineinteles, mersul pe jos variaza de la o simpla plimbare prin parc, la varsta de doi ani, pana la urcatul pe munte, dupa cinci-sase ani.
Beneficii fizice Beneficii sociale
Echilibru
Intarirea sentimentului de independenta
Coordonare
Stima de sine
Intarirea musculaturii picioarelor
Constientizarea problemelor de mediu
Controlul greutatii Petrecerea timpului in familie
Sportul in viata copilului: Activitati sportive in functie de varsta

In ziua de azi, multi parinti se gandesc sa isi inscrie copiii la un club sportiv de la cele mai fragede varste. Inainte de a lua aceasta decizie, ganditi-va insa daca cel mic este pregatit din punct de vedere fizic si emotional. Inscrierea timpurie la un sport poate crea frustrari si neplaceri care se vor transforma ulterior in apatie pentru miscare si indepartarea copilului de la sportul organizat.

Desi exista o serie de sporturi potrivite si pentru prescolari (inotul, dansul sportiv), copiii isi dezvolta abia pe la varsta de 6-7 ani abilitatile fizice si psihice necesare pentru a asculta indicatiile unui antrenor si a intelege regulile unui sport. De exemplu, un concept simplu pe care copiii il inteleg abia cand ajung la gradinita sau in clasa I este de a-si pasa mingea pe rand. Copiii pot avea activitate fizica si la varste mai mici, dar sportul trebuie sa fie axat mai mult pe ideea de joaca si distractie si mai putin pe competitie.

"E clar ca pentru a intelege notiunile de baza ale unui sport, copilul trebuie sa aiba minimum 3-4 ani, insa miscare simpla, fara ideea de competitie, se poate începe din primele luni de viata - exista programe de dezvoltare corporala corecta pentru bebelusi, cursuri de activitate acvatica etc. Inscrierea la un club unde poate practica un sport va fi facuta concomitent cu inceperea gradinitei sau putin dupa, cand copilul incepe sa deprinda primele reguli sociale," ne-a explicat dr. Serban Damian.

"Sportul este recomandat de la varsta de prescolar. Vizitele la piscina pot incepe si de la varste mai mici, ca sa se obisnuiasca copilul cu apa, dar inotul este recomandat de la varsta de 3-5 ani", a adaugat si medicul pediatru Beata Acs.

sportul in viata copilului

Sporturi pentru prescolari: inot, gimnastica, atletism, dansuri, gimnastica, arte martiale

Sporturi pentru copii de scoala: arte martiale, patinaj, tenis de masa, tenis de camp, handbal, fotbal, alte sporturi de echipa care presupun o specializare

Sunt insa si cazuri in care nu este indicata practicarea unei activitati sportive. Medicul pediatru recomanda parintilor sa solicite o evaluare a sanatatii copilului inainte de a-l inscrie la un sport. Iata si situatiile explicate de dr. Beata Acs, care necesita o atentie sporita:

• In caz de bolile sistemului cardiovascular (anumite malformatii congenitale ale inimii), copilul necesita o evaluare medicala corecta inainte de a practica orice sport.
• In caz de afectiunile pielii (eczeme, dermatite extinse) este recomandat consultul dermatologic inainte de lectiile de inot.
• Afectiunile aparatului locomotor (de ex. luxatie de sold) necesita control ortopedic inainte de a practica orice sport.

Unii parinti se tem ca anumite sporturi pot afecta cresterea si dezvoltarea copiilor, dar medicul pediatru doreste sa-i linisteasca.

"Niciun sport practicat corect si inceput de la o varsta recomandata, nu afecteaza cresterea si dezvoltarea copilului, ba din contra ajuta". (dr. Beata Acs, medic specialist pediatru, doctor in stiinte medicale)

Sportul in viata copilului: Sporturi deosebite

Pe langa fotbal, tenis sau inot, exista o multime de sporturi mai deosebite la care copiii se pot inscrie. Din pacate, ele sunt disponibile in special in Bucuresti, unde exista o varietate mai mare de cluburi si cursuri pentru tir cu arcul, scrima, polo sau hochei.

Daca observi ca cel mic este pasionat de cavaleri, pirati si spade, il poti inscrie la scrima. Acest sport dezvolta echilibrul, agilitatea si determinarea copiilor, dar si abilitatile lor de gandire rapida si strategica. Nu iti face griji in ceea ce priveste siguranta. Costumele de scrima previn accidentarile celor mici.

Tirul cu arcul necesita rabdare, perseverenta si repetitii. Practicat de la varste mici, el cultiva aceste calitati ale copilului si il ajuta sa isi dezvolte si abilitatile de multitasking.

Daca cel mic este sociabil si indragostit de apa, polo poate fi sportul ideal pentru el. Acest sport de echipa ii va dezvolta armonios intregul corp si il va ajuta sa isi consume energia.

sportul in viata copilului

Un sport deosebit este si echitatia, care poate sa ii ajute pe cei mici sa isi dezvolte independenta, dar si dragostea pentru natura si animale.

Desi atrage mai putini copii decat fotbalul, golful este o alternativa minunata a sporturilor tipice si o metoda buna ca cei mici sa isi cultive capacitatea de a fi atenti si gandirea analitica. In plus, golful este un sport si o pasiune de care se pot bucura toata viata.

Mersul pe role si patinajul nu sunt doar un mod placut de a petrece timpul liber, ci si o forma de miscare care antreneaza intregul organism si intareste musculatura. Incepeti cu role speciale si protejati-i pe cei mici cu genunchiere, cotiere si casca. Pe langa coordonare si flexibilitate, mersul pe role si patinajul ii ajuta pe cei mici sa fie mai increzatori in fortele proprii.

Sportul in viata copilului: Ce spun medicii
Pentru a afla si alte lucruri despre beneficiile sportului pentru copii, Qbebe a stat de vorba cu Dr. Serban Damian, fondatorul Centrului de Nutritie Superfit, medic specialist in medicina de familie. Absolvent al Facultatii de Medicina Generala din cadrul Universitatii de Medicina si Farmacie "Carol Davila" din Bucuresti, acesta a devenit si specialist in nutritie sportiva in urma unui program international, fiind primul medic din Romania care a urmat aceste cursuri.

dr. Serban DamianMedicul Serban Damian ii sfatuieste pe parinti sa isi dea copiii la sport pentru ca astfel cei mici vor avea sansa sa isi atinga potentialul maxim de dezvoltare fizica. De exemplu, daca sunt "programati" sa ajunga la 1,80 m, cu sport isi vor atinge acest potential. Potrivit specialistului in nutritie sportiva, miscarea fizica imbunatateste performantele fizice si intelectuale la orice varsta, precum si agilitatea, viteza, forta si rezistenta la efort. Sportul creste si capacitatea de memorare si invatare, lucru atestat de numeroase studii.

"Lipsa de inteligenta a sportivilor este doar un mit, dezvoltat de faptul ca, la sportivii de performanta, exista uneori sacrificii care merg pana la renuntarea la invatatura. Dar pentru activitatea fizica moderata exista o multime de dovezi care arata ca aceasta imbunatateste rezultatele scolare. In plus, copiii care fac sport au un risc mai mic de a lua in greutate," a declarat dr. Serban Damian pentru Qbebe.

Acesta ne-a vorbit si despre beneficiile sociale ale sportului: copiii devin mai competitivi, inteleg ce inseamna spritul de echipa, fairplay-ul, sportul ii ajuta sa fie oameni mai frumosi, dezvoltati in armonie si in raport cu ceilalti. Tototdata, sportul previne si multe afectiuni, boli pulmonare si cardiace. Sportul isi gaseste utilitatea si in boli metabolice, obezitate, diabet zaharat, tulburari ale metabolismului lipidic, tulburari ale sistemului osos. Gimnastica de recuperare este si ea foarte utila pentru afectiuni ale coloanei.

Dr. Serban Damian: "De la varsta de 3-4 ani, parintii pot lua in calcul inscrierea copiilor la un sport organizat la un club. La locul de joaca fac miscare la modul general, dar este altceva cand un antrenor ii invata sa execute bine miscarile si sa alerge corect. In plus, la un sport organizat exista si interactiune cu alti copii. Intr-un sport de echipa, inveti si sa pierzi, dar si sa castigi."

Medicul le reaminteste parintilor ca sportul este o forma aparte de educatie a spiritului mai mult decat a trupului. "Sportul iti da mai multa incredere, capacitate de organizare mai mare. Cu cat este inceput de la o varsta mai frageda, cu atat sunt sanse mai mari ca cei mici sa isi defineasca astfel personalitatea. Dar la nicio varsta nu este prea tarziu sa te apuci de sport. Pentru a-i convinge pe copii sa faca sport, este important exemplul personal al parintilor si gasirea unui mediu placut in care cei mici sa faca antrenamente," considera dr. Serban Damian.

Acesta ii sfatuieste pe parinti sa tina cont si de personalitatea copilului si sa vada daca prefera un sport de echipa sau unul individual ca scrima. Important este ca parintii sa nu ii forteze pe copii.
Medicul spune ca, din punct de vedere alimentar, copiii nu au, in general, necesitati nutritionale speciale. Pentru un copil care are trei antrenamente pe saptamana si nu face sport de performanta, este suficienta o alimentatie echilibrata si sanatoasa.

Inainte de antrenament, este indicata o masa usoara, de exemplu o salata sau un iaurt care sa ofere energie pentru antrenament. Dupa sport, este indicata o masa consistenta, de exemplu orez cu carne sau peste la cuptor. Inainte si dupa antrenament, se recomanda si consumul de fructe.

Sportul in viata copilului: Recomandari de la psiholog
Fiecare copil are o personalitate unica, inclinatii diferite si pasiuni aparte. Qbebe vine in spirjinul parintilor si cu o serie de sfaturi utile de la psihologul clinician Cristina Dragulin, care ne vorbeste despre beneficiile sportului din punct de vedere psihic si ne spune, totodata, ce putem face cand cei mici refuza sa mai mearga la antrenamente.

Cristina DragulinJurnalist si psiholog clinician specialist, Cristina Dragulin este manager PsihoShop si editor coordonator al site-ului Psihologie.ro. Imbina zi de zi pasiunea pentru psihologie cu cea pentru scris si citit. Cum fara nici una nu se poate simti implinita pe deplin, a gasit o modalitate de a le aduce impreuna in mediul online, scriind si traducand carti de psihologie.

"Un copil care face sport in mod constant este optimist, energic, activ, invata sa fie un luptator, sa faca fata cu brio atat succeselor, cat si esecurilor pe orice plan in viata. Maturizarea emotionala este mai rapida la astfel de copii, deci vor beneficia de un echilibru psihic mai stabil pe termen lung," a explicat Cristina Dragulin pentru Qbebe. Ea ne-a mai spus ca prin sport, cei mici invata sa fie organizati, sa-si stabileasca mai bine prioritatile, sa-si exerseze curajul si perseverenta, care in timp devin calitati ale copilului pe care le va aplica si in alte arii ale vietii sale.

Iata si alte recomandari din partea psihologului:

Indrumarea copiilor catre un sport care sa devina o activitate constanta pentru ei este bine sa se intample dupa varsta de 4 ani;
Intr-o anume masura, firea copiilor poate influenta genul de sport preferat de acestia;
Parintii nu trebuie decat sa observe ce ii place celui mic sa faca in parc - sa se plimbe cu bicicleta, sa se joace cu mingea cu ceilalti copii, sa se catere pe plasele din parc sau prefera sa stea intr-un singur loc fara sa faca prea mult efort fizic;
In functie de ceea ce observa, pot inscrie copiii la inot, fotbal, handbal, volei, gimnastica, dans, karate, tenis, karting etc;
Daca observa ca activitatea sportiva respectiva nu-i face deloc placere copilului dupa cateva antrenamente, pot incerca altceva, pana gasesc ce i se potriveste;
Nu trebuie neglijata opinia copilului. Uneori, chiar de la patru ani, unii au preferinte clare si parintii trebuie sa tina cont de ele, chiar daca nu-si doreau neaparat pentru copil ce vrea el sa practice ca sport;
Este posibil ca dupa un timp, cel mic sa constate ca de fapt nu ii place ce si-a ales si parintii nu trebuie sa il blameze pentru asta. Ei trebuie sa fie intelegatori, caci, pana nu experimentezi cu adevarat ceva, nu stii daca iti place sau daca faci fata.
Psihologul Cristina Dragulin a facut si cateva recomandari pentru parintii care au copii la un sport de performanta si au nevoie sa fie in contact cat mai des cu cei apropiati. "Familia si prietenii trebuie sa le fie aproape, chiar daca nu fizic. Sunt suficiente o conversatie la telefon, un e-mail, o scrisoare, dar cat de des posibil. Ei trebuie sustinuti emotional si incurajati de familie. Nu pot sa nu-mi aduc aminte de multe declaratii ale sportivilor care spun ca fara familia lor ei nu ar fi ajuns unde sunt si ca le sunt profund recunoscatori pentru sustinere."
Sportul in viata copilului: Antrenori pentru cei mici
sportul in viata copiluluiAntrenor cu 5 ani de experienta si fost sportiv de performanta, Edward Vuculescu, de la Clubul Sportiv Fun Swim, a participat la competitii nationale si internationale inca de mic copil, clasandu-se de multe ori pe podium. Din dragoste pentru sport si pasiune pentru pedagogie, s-a hotarat sa transmita mai departe cunostintele dobandite in cele peste 20.000 ore petrecute in bazinul de inot.

Qbebe a stat de vorba cu antrenorul de natatie si polo despre inotul pentru copii. Acesta ii sfatuieste pe parinti sa se gandeasca ce anume isi doresc de la copii, pentru ca inotul poate fi de trei tipuri:

sportiv (de piscina amenajata si implicare rezultand performanta);
medical (calirea organismului, terapie prin miscare);
de agrement (pentru cele 30 minute zilnice de miscare si sanatate a organismului).
Apoi, parintii trebuie sa ia in calcul:

calitatea apei bazinului unde vor inscrie copilul la cursuri, cat si calitatea si igiena din zona vestiarelor si in special a toaletelor;
experienta antrenorului sau a instructorului in predarea inotului, cat si experienta in lucrul cu copiii;
perioada petrecuta de antrenor in bazin ca sportiv de performanta si performantele acestuia.
"Ii sfatuiesc pe parinti ca, inainte sa isi dea copilul la inot, sa mearga la bazin si sa adune informatii de la ceilalti parinti care au copiii inscrisi la acel club si sa-i intrebe fara rusine despre cat de multumiti sau nemultumiti sunt de alegerea facuta. In general, acestia ii asteapta pe copii pana la finalul orei in zona special amenajata. Parintii care doresc sa-si duca la inot copiii pot sta pana la sfarsitul unei ore de curs si pot urmari si reactia copiilor care tocmai au iesit din bazin," a declarat Edward Vuculescu pentru Qbebe.

Antrenorul ii sfatuieste pe parinti sa solicite si o ora de evaluare: „Dupa aceasta ora, in general cu antrenor personal pentru copiii cu mare teama de apa, parintii pot intreba copilul a doua zi, dupa ce a trecut o noapte de odihna, daca isi mai doreste sa mearga la inot. In cazul in care raspunsul copilului este negativ, parintii pot lua in considerare schimbarea antrenorului."

sportul in viata copiluluiEl ii sfatuieste pe parinti sa tina cont si de maladiile cronice sau incurabile care pot aduce prejudicii fatale celui aflat in apa. Masura interzicerii restrictive sau definitive a inotului se practica in urmatoarele cazuri:

Reumatism Sokolski-Bouillaud, cu leziuni cardiace consecutive;
Malformatii cardiace;
Valvulopatii de orice natura;
Infectii rino-sinuzale si faringiene;
Hepatita;
Nefropatii;
TBC pulmonar;
Alergii;
Epilepsia, care impune intreruperea imediata si definitiva a inotului.
Iata si cum isi da seama antrenorul care sunt copiii care pot face inot de performanta si care sunt cei care pot pastra abilitatile nou invatate ca hobby.

"Antrenorul trebuie sa aiba « calitatea » de a simti sportivii. Trebuie sa aiba si cunostintele necesare pentru a « depista » calitatile psiho-motrice individuale. Aici vorbim despre particularitati de varsta, sex, morfologice, functionale si psihice," a explicat Edward Vuculescu pentru Qbebe.

Iata lucrurile pe care le are in vedere in prima etapa de selectie, care se face intre 6 si 8 ani:

-    Starea de sanatate deplina
-    Dezvoltarea fizica generala: talia, greutatea, anvergura, capacitatea vitala, mobilitatea, care trebuie sa aiba valori peste media categoriilor de varsta respective.
-    Conformatia fizica si talia ambilor parinti, pentru a face o apreciere a biotipului constitutional al viitorului sportiv
-    Motivatia pentru sport a copilului, dar si a parintilor

"Mai sunt si alte criterii care pot fi importante pentru un inotator, de exemplu « oasele de porumbel », adica sa aiba oasele usoare, capacitatea de coordonare, controlul neuro-muscular, capacitatea de a intelege si deprinde repede miscarile, capacitatea de echilibru etc. Insa, in afara de toate acestea, trebuie sa existe o legatura intre antrenor si sportiv, trebuie ca sportivul sa creada in antrenorul lui. A apus era cand sportivii erau batuti si invinetiti la antrenament si nu le era spus niciodata bravo! Trebuie sa fie un echilibru in toate acestea," a mai spus Edward Vuculescu.

Daca un copil nu are calitatile necesare unei performante la inot, antrenorul il indruma spre alt sport si inca tine legatura cu fosti colegi care predau handbal, tenis, karate, box sau judo. „Este obligatia fiecarui antrenor sa nu tina « captiv » un sportiv care nu are sanse de performanta," considera antrenorul de natatie si polo.

Iata si recomandarile pe care acesta le face, in functie de varsta celor mici:

4 - 5 ani:
cat mai multa joaca in apa, evitand clar fortarea si, mai ales, contactul neplacut al ochilor cu sapunul; obiectivul principal - placerea de a se juca in apa si atragerea lui catre inot
5 - 9 ani: invatarea inotului de supravietuire, saritura in apa adinca, „calcarea apei", inot defalcat cu picioarele, inot in coordonare globala (-/+respiratie) sau chiar antrenarea pentru performanta pe distante scurte; atingerea unui nivel cat mai natural al relatiei cu apa, cu bazinul, cu antrenorul, cresterea spiritului de echipa
8 - 11 ani: invatarea inotului sportiv, a cat mai multor procedee tehnice, a starturilor, a intoarcerilor si sprinturilor de maximum 50 m, marirea volumelor de antrenament, cat mai multa joaca la final de antrenament
10 - 13 ani: perfectionarea tehnicii insusite in compania efortului combinat aerob superior, „la prag", sprinturi, cu accentuarea frecventa a modalitatii calitativ superioare de a inota „cea mai mare viteza cu cele mai putine miscari"
12 - 15 ani: specializarea in 1-2 procedee personale, definitivarea optiunii de a concura in 2-3 probe individuale si de stafeta
dupa 16 - 17 ani: atingerea maiestriei, performanta, inalta performanta, consacrarea

Edward Vuculescu le explica parintilor si cum sa procedeze cand cei mici refuza sa mai mearga la inot, desi initial l-au indragit. Sfatul cel mai important pe care antrenorul il da parintilor este sa nu renunte si sa nu cedeze.

„Prima data, sa isi anunte antrenorul. Daca acesta are experienta, va sti ce are de facut. Renuntarea la inot poate sa apara datorita uzurii psihice sau fizice a copilului. Cei mici renunta fiindca ori s-au speriat in urma faptului ca au cazut cu capul sub apa (de vina fiind antrenorul sau instructorul cu care au facut ora de inot) ori au fost adusi la starea de oboseala prin supra-antrenament (suprasolicitare fizica). Uneori, sunt lipsiti de motivatie si pur si simplu in mintea lor se intreaba: daca mi-am atins obiectivul si stiu sa inot, de ce mai merg sa obosesc inotand atatea lungimi de bazin?," explica antrenorul de inot.

O alta etapa in care unii copii pot fi dificil de motivat este cea in care au invatat sa "pluteasca", iar antrenorul trebuie sa-i "munceasca" mai mult pentru a evolua. „Copiii care sunt invatati sa-si petreaca timpul in fata calculatorului vor incepe sa dea de greu si vor cauta scuze pentru a nu mai merge la inot. Sa nu uitam ca antrenorul are rolul de a-l invata pe copil sa inoate si nu de a-l pazi asemenea unui salvamar care priveste cum se joaca cei mici in apa. Desi supravegherea are un rol important, antrenorul este cel care ii si solicita pe copii pentru rezultate si performanta."

sportul in viata copiluluiEdward Vuculescu, antrenor Clubul Fun Swim: „Trebuie identificat motivul pentru care nu mai vrea la antrenament. Lasati copilul sa se odihneasca, apoi incercati din nou, daca este cazul. Schimbati antrenorul sau bazinul de inot. Spuneti-i noului antrenor despre povestea micului sportiv si el va cauta cu siguranta solutii pentru rezolvarea cazului."

Qbebe i-a adresat antrenorului de natatie si polo si o intrebare care staruieste pe buzele multor parinti:

Dupa cate antrenamente invata copilul meu sa inoate?

„Este greu de spus, mai ales ca fiecare copil are calitati si particularitati unice. Depinde de fiecare si de miscarea pe care a facut-o in joaca," considera Edward Vuculescu. "Cand eram copii aveam doar desene cu Mihaela 10 minute pe zi, in rest bateam mingea, jucam Lapte gros, Frunza, Leapsa, Ratele si Vanatorii, Castelul sau 7 pietre, ne cocotam in copaci dupa corcoduse si cirese sau faceam diferite scheme cu bicicleta ca sa impresionam fetele.

Pe copiii de acum ii vad venind la antrenament cu smartphone-ul sau tableta in mana, jucand diverse jocuri. Acasa, stau in fata calculatorului si nu vor sa iasa afara. De aceea, in multe cazuri sunt pus in situatia in care este adus la inot un copil lipsit de mobilitate, de control neuro-muscular. Am uneori la antrenament copii de 7-8 ani care nu isi pot controla miscarile. Stau in fata lor, le explic cum sa repete miscarile pe care le fac eu, eu rotesc bratele in fata, iar ei se uita la mine si rotesc bratele inapoi," ne-a povestit antrenorul.

Acesta are insa si multe exemple pozitive in echipa: o fetita, Diana, de numai 6 ani, care dupa 20 lectii a ajuns sa inoate peste 600m intr-o ora (28 lungimi de bazin a 25m), Mircea de 4 ani care dupa doar patru lectii poate sa stea cateva secunde la suprafata fara materialele ajutatoare si Maya de 5-6 ani, care dupa cinci lectii inainta pe apa fara ajutor. Ar mai fi si Alexandru (4,5 ani), care dupa opt lectii inoata un bazin de 25m, Alex Ionescu (6 ani) si Alesia, care la 3 ani inoata singura pe spate dupa 24 de lectii, iar exemplele pot continua.

Edward Vuculescu: „Daca parintii aleg antrenorul potrivit, in general, in maximum 16 lectii cam orice copil trebuie sa scape de materiale ajutatoare, sa faca sarituri in apa si sa inoate macar 15-25 de metri fara ajutor, iar riscul de inec sa fie eliminat. Sunt insa si exceptii care invata fie mai repede, fie mai greu."

Qbebe a stat de vorba si cu Sensei Gabriel Timofte (42 de ani), presedinte si antrenor de arte martiale cu 4 DANI la Karate Shotokan. Senseiul a practicat sport de mic copil, mai intai judo, apoi karate.

Instructorul a enumerat si el beneficiile practicarii unui sport de catre copii: o buna dezvoltare fizica si psihica, dar si socializarea cu ceilalti. "Recomand sa inceapa un sport cand este mai receptiv, cu cat mai devreme, cu atat mai bine. Pentru artele martiale, indicata este varsta de 4 ani. La noi, la clubul Aiko, cel mai tanar membru are 4 ani si 4 luni", a spus instructorul.

sportul in viata copiluluiAlegerea unui sport poate fi dificila pentru parinti, mai ales daca cel mic nu are varsta la care sa spuna clar ce i-ar placea. "Este o chestiune de gust, de ceea ce observa parintele la copil. Poate el se simte mai bine la fotbal, in aer liber, decat in sala. Bineinteles, depinde si ce talent are sau ce isi doreste parintele pentru copil. De multe ori, unde a dat el gres in trecut, vrea ca cel mic sa reuseasca", a explicat Timofte.

Apoi, Senseiul ne-a vorbit despre frumusetea artelor martiale. "In afara de a fi un sport, este o arta, un mod de viata. Te ajuta sa dobandesti intelepciune, sa descoperi ca ai foarte multe lucruri de invatat. Artele martiale ii pot feri pe adolescenti de viata de strada, de viciile si problemele ce pot aparea, in general, la copiii nesupravegheati. Eu am o vorba - orice aducere in sala elibereaza un loc in puscarie pe viitor", a mai spus antrenorul.

Insa acesta nu-i incurajeaza pe parinti sa-i aduca la sala cu forta pe cei mici. "Eu las decizia la alegerea parintilor, in functie si de ce aptitudini are copilul. Artele martiale sunt arte de lupta, iar daca nu-i face placere este mai bine sa nu-l oblige. Ca antrenor, iti dai seama daca este in locul potrivit dupa placerea cu care executa un lucru. Daca vezi copilul cum casca, este clar ca nu este interesat", a adaugat el.

Un sport practicat cu pasiune si, mai ales, cu regularitate, poate aduce si performante. Sensei Gabriel Timofte este mandru de rezultatele copiilor pe care-i antreneaza. "Sunt extraordinari! Avem cinci campioni mondiali si alti patru europeni".

Sensei Gabriel Timofte este el insusi tatal unei fetite de 2 ani. Cand micuta va implini 4 ani, acesta o va duce la sala. "O voi imbraca la inceput cu kimono, ca sa se joace si apoi voi observa cum se comporta. Dar nu vreau sa-mi oblig copilul. Daca ii va placea, va urma acest sport", a mai spus antrenorul.
Sportul in viata copilului: activitati sportive intr-un club
Apartenenta la un club sportiv si implicarea in activitati impreuna cu o echipa de copii de aceeasi varsta le aduc multe beneficii celor mici. Clara Leica, instructor aerobic si fitness format de Federatia Romana Sportul Pentru Toti si Manager al Clubului FRIZZLY din Campina, a explicat pentru Qbebe care este rolul activitatii sportive in viata unui copil si ce aduce aceasta nou cand este realizata in cadru organizat.

sportul in viata copiluluiClubul Frizzly ofera activitati de informare, cursuri de limba engleza, franceza si germana, ateliere de creatie, seminarii de nutritie si de stil de viata sanatos, activitati recreative si distractive (teatru in limba engleza, organizarea petrecerilor aniversare etc.) pentru toate categoriile de varsta, dar mai ales copii si adolescenti.

"In primul rand, sportul educa, disciplineaza, si din acest punct de vedere, completeaza perfect celelalte forme de educatie. Fericire, sanatate, disciplina, cunoasterea lumii, autocunoastere, cresterea stimei de sine, increderea in natura - toate aceste lucruri pot fi imbunatatite tot prin sport, nu neaparat de performanta, ci de intretinere."

La clubul unde este manager, Clara Leica organizeaza ore de coregrafie pentru copii de la varsta de 6-7 ani, dar si de kangoo jumps cu copii care au peste 25 de kilograme. Adolescentii pot alege si ore de combat cu un profesionist in arte martiale.

Clara Leica ii incurajeaza pe parinti sa le insufle celor mici dragostea pentru sport de la cele mai mici varste. "Incurajez copiii sa alerge, sa se joace in spatii mari, deschise, evident supravegheati, sa invete sa simta pamantul si iarba cu picioarele desculte, sa se bucure de natura, sa iubeasca natura si miscarea in aer liber, sa nu ii sperie ploaia, ninsoarea, frigul, muntele ca e mare sau apa ca e intinsa." Pentru copiii mai mici, instructoarea recomanda folosirea tricicletelor, bicicletelor si a trambulinelor, care le ofera celor mici nu doar distractie, ci si consum de energie prin miscare.

Pentru a lua corect decizia alegerii unui sport sau a altuia, specialistul Clubului FRIZZLY le recomanda parintilor sa faca o vizita medicului pediatru. "Evident ca un copil astmatic va evita formele de sport cu intensitate mare, mediile reci si, desigur, in functie de gravitatea bolii sale va avea recomandari in consecinta de la pediatru. Minunat ar fi sa nu privam niciun copil de miscare, fie si daca asta inseamna o forma foarte usoara de activitate sportiva. Daca exista anumite cazuri de alergii sau alte probleme de sanatate se pot discuta optiunile cu pediatrul.

sportul in viata copiluluiImportant este sa nu imbratisam ideea neputintei care va duce clar la frustrarea copilului si la scaderea stimei de sine (nu mai adaugam si posibilitatea aparitiei obezitatii). Varietatea de activitati si de medii sportive care exista acum sigur poate oferi o solutie, daca ne deschidem spre ea si avem o comunicare buna cu doctorul."

In aceeasi masura, trebuie sa ne asiguram intotdeauna ca practicam sport in conditii adecvate, ca mediul este curat, aerul este proaspat, umiditatea nu depaseste nivelul acceptat, apa este la temperatura camerei, echipamentul folosit este cel corespunzator etc.

Iata cateva sfaturi pe care instructorul de aerobic le da parintilor si, totodata, copiilor care vin la clubul sportiv:

NU trebuie sa practicam sport daca incaperea nu este curata sau aerisita;
NU trebuie sa inotam daca piscina nu este curata;
NU trebuie sa urcam muntele daca nu ne-am echipat corespunzator;
NU facem aerobic daca apoi iesim in aer rece fara a ne usca pe par, fara sa schimbam hainutele etc.;
NU exageram cand facem sport. Antrenamentele de foarte mare intensitate si de lunga durata, poate uneori intreprinse de un adolescent prea plin de zel si neinformat corect, pot face ca sangele si tesuturile sa capete un PH foarte acid.
Sportul in viata copilului: Din experienta copiilor

Elena a inceput sa practice karate de la varsta 4 ani si 7 luni, iar acum mai are putin pana implineste sapte ani. In prezent, ea se antreneaza de doua-trei ori pe saptamana la clubul Budokai, iar de curand a inceput sa mearga si la dans sportiv, aproape in acelasi ritm. Parintii micutei au observat ca sportul a influentat-o pe Elena in bine.

sportul in viata copilului"Dupa inceperea karate-do, in afara beneficiilor de ordin fizic, a devenit mai responsabila, serioasa, ordonata si sociabila. Da, au fost momente in care a spus « azi nu vreau la antrenament », dar problema am rezolvat-o identificand cauzele lipsei ei de dorinta. Apoi, am motivat-o explicandu-i valentele sportului: socializare (noi prieteni), invatare (tehnici sau jocuri de miscare noi), sanatate (copiii care fac sport racesc si se imbolnavesc mai greu), autodepasire (devin mai bun cu fiecare antrenament, voi sti mai multe, pot obtine un loc fruntas la o competitie)," ne-a explicat tatal Elenei, Marian.

Ce este deosebit la micuta sportiva este ca se antreneaza chiar la clubul unde parintii ei, amandoi profesori de karate, ii invata si pe alti copii secretele acestei arte sportive. "Este greu de antrenat propriul copil, deoarece copiii fac destul de greu diferenta intre parinte si profesor. Noi am reusit sa depasim aceasta bariera, pentru ca deontologia artelor martiale impune un tratament egal discipolilor, iar pe Elena am determinat-o sa inteleaga importanta acestei diferente, dandu-i responsabilitati cu ordinea si disciplina in sala de antrenament," a mai spus Marian. El le transfera aceste responsabilitati tuturor micilor sportivi, care inteleg apoi importanta regulilor si in afara salii de antrenament.

sportul in viata copiluluiIn aceasta vara, Elena a participat si la stagiul WSKF din Tokyo, unde a fost cel mai mic participant.

Elenei ii place sa participe la concursuri, iar intrecerea ii stimuleaza vointa si dorinta de a da mereu mai mult. Pana acum a participat la doua concursuri oficiale, unde a obtinut locul 1 si 2, performante care au motivat-o pe mai departe.

"Vreau sa mai particip la competitii," ne-a spus si Elena. "Imi plac loviturile cu piciorul si kata, formele de lupta imaginara, dar imi plac si dansurile, stafetele, alergarea si jocurile cu mingea."

sportul in viata copiluluiLuca (foto dreapta) face sport de la 6 ani si jumatate. Mama lui, Anca, a luat hotararea de a il inscrie la tenis pentru ca mersul catre si de la scoala il fac impreuna cu masina, iar dupa ore pe Luca il asteptau multe lectii si uneori ore prea multe petrecute in fata calculatorului. "Avea nevoie de miscare si sa-si consume energia. Sportul a venit ca o completare a programului lui de viata. Atunci mi-am dat seama ca nici nu stia sa alerge sau sa sara. Ciudat, dar foarte adevarat," a povestit Anca pentru Qbebe.

Luca a intrat in al treilea an de practicare a sportului alb. Antrenamentul este de 2 ore pe saptamana - cate o ora si jumatate in grupa de patru copii. In vacanta de vara, Luca joaca tenis de trei ori pe saptamana in antrenamente individuale. "Nu stiu daca s-a schimbat ceva in atitudinea lui de cand face sport. Toata viata lui s-a schimbat de la 6 ani si jumatate. A fost si scoala in acelasi timp. Sigur, din punct de vedere fizic s-a schimbat. Are un corp frumos proportionat," ne-a spus Anca.

Uneori, ea a intampinat probleme cand cel mic nu isi dorea sa mearga la antrenament, fie din cauza oboselii, fie din comoditate. "Au fost si momente in care nu era sigur pe el si atunci a trebuit sa ia ore individuale ca sa-si perfectioneze anumite lovituri. Nu am cedat in a-l sustine pentru a continua acest sport chiar daca uneori nu avea o linie ascendenta in timpul antrenamentelor sau dupa anumite perioade de timp. Sportul l-a dezvoltat armonios, imunitatea ii este foarte buna. Iarna nici nu raceste - cel mult ii curge putin nasul!," povesteste Anca.

RaduRadu a inceput sa faca judo din clasa a doua, adica de anul trecut. Interesul pentru acest sport a inceput chiar la scoala, unde la ora de sport faceau judo. Sora lui mai mare, Andreea (25 de ani), a observat ca, de cand face judo, cel mic a devenit mult mai interesat de sport si de miscare in general.

"Pot spune ca e chiar mai disciplinat cand vine vorba de miscare," ne-a spus Andreea. Radu a avut ocazia sa practice judo si in Coreea, unde a locuit o perioada impreuna cu familia. "Acolo era mult mai motivat de faptul ca practica baschet, judo si inot la scoala. Profesorii erau foarte experimentati si stiau cum sa lucreze cu copiii, sa ii stimuleze sa vina si a doua zi la un antrenament greu," isi aminteste Andreea.

Si Radu crede ca existau lucruri speciale la antrenamentele de judo din Coreea. "Profesorul nostru era coreean si ne spunea mereu povesti si ghicitori legate de judo," ne-a spus Radu. Revenit in Bucuresti, el a reluat antrenamentele la judo de cinci ori pe saptamana, in timpul vacantei de vara, iar de la inceperea scolii, de trei ori. Desi munceste din greu la antrenamente, Radu marturiseste ca nu i-ar placea neaparat sa devina sportiv de performanta. "Mie cel mai mult imi place matematica si vreau sa devin informatician cand ma fac mare," ne-a spus baiatul.

Radu, 9 ani: "Sunt multi copii din clasa mea pe care ii admir, pentru ca sunt olimpici la acest sport. Imi place ca sunt cu ei in echipa. Ma motiveaza sa devin si mai bun la sportul acesta."

Laura, mama lui Alex si a Clarei, inca mai cantareste decizia de a ii duce pe cei mici la un sport organizat. Deocamdata, ea considera ca mai are timp sa se gandeasca, pentru ca baiatul si fetita ei ies foarte des afara la joaca. "Aproape in fiecare zi iesim in parc cam 2-3 ore. In weekend, cand cei mici nu merg la gradinita, iesim si de doua ori pe zi, dimineata si seara," ne-a marturisit Laura.

sportul in viata copiluluiEa doreste totusi sa o dea pe Clara, care a implinit cinci ani, la dans sportiv, pentru ca a observat ca ii place foarte mult sa danseze si a rugat-o chiar ea sa o inscrie. "Seara mereu ma roaga sa ii pun muzica si sa danseze. Pentru Alex (3 ani) cred ca ma orientez spre un sport care sa ii consume mult energia, fiind hiperactiv. M-am gandit, de asemenea, si la un sport care ar putea sa il si disciplineze un pic, (avem ceva probleme in zona asta) gen Karate sau Aikido," ne-a mai spus mamica.

Laura considera ca miscarea de afara nu va mai fi in curand suficienta pentru copiii ei, pentru ca este mai mult recreativa, pe cand un sport organizat are si o directie educationala. "Pe langa nevoia de miscare, sportul satisface si alte cerinte, cum ar fi disciplina, avand in vedere ca cel mic trebuie sa respecte un program si niste reguli. Cred ca reprezinta si un puternic suport de autonomie, prin sport putandu-se elabora si consolida diferite conduite independente. De asemenea, motricitatea se dezvolta altfel decat in cazul miscarii de afara, corpul dezvoltandu-se si el mult mai armonios," considera Laura.

In concluzie, sportul ofera atat beneficii fizice, cat si sociale in viata copiilor. Pe langa dezvoltarea armonioasa, el le ofera sansa sa isi atinga potentialul maxim de crestrere si sa deprinda abilitati si pasiuni noi pe care le vor folosi pe tot parcursul vietii.

Tu la ce sport te-ai gandit sa iti inscrii copilul si de la ce varsta? Asteptam raspunsurile tale in sectiunea de comentarii de mai jos, pe forum sau pe pagina noastra de Facebook.



Multumim pentru sprijinul acordat realizarii acestui articol:

Dr. Serban Damian, fondatorul Centrului de Nutritie Superfit, medic specialist in medicina de familie si nutritie sportiva

Dr. Beata Acs, medic specialist pediatru, doctor in stiinte medicale

Cristina Dragulin, jurnalist si psiholog clinician specialist, manager PsihoShop

Edward Vuculescu, antrenor de natatie si polo Clubul Fun Swim

Clara Leica, instructor aerobic si fitness, Manager al Clubului FRIZZLY din Campina

Sensei Gabriel Timofte, Presedinte si antrenor arte martiale Aiko-Campina

Marian Manole, Director Club Sportiv Budokai, Presedinte: F.R. Autoaparare


sursa